Tu, eu si lucrurile dintre noi, hiperconsumism, opiu si fosilizare/ Spatiu Intact

Hiperconsumism, o societate-hypermarket în care relațiile se stabilesc între subiecți și obiectele care-i înconjoară și care determină un tip de relaționare tranzacțională. Marea găselniță este că societatea curentă a ieșit din stadiul de hypermarketizare beaudrillardiană, devenită un element uzual, și a intrat în metamorfozarea subiectului. Eu nu este privitorul tranzacțiilor, actantul pasiv care este obiectivat de obiecte, el a devenit obiect activ al tranzacției. Ei bine, expoziția Tu, eu și lucrurile dintre noi aduce în prim plan tocmai aceasta stare de posibilitate a oricărui obiect de a deveni marfă de consum. Situarea țintește și o distanțare critică la adresa poziționării pieței artei în această conjunctură.

Aceasta este artă pentru că așa spun eu nu este o afirmație deloc nouă, dar este recontextualizată pentru a argumenta încadrări artistice. Pictorul are întotdeauna dreptate, cam asta ar fi ideea artistului Burak Delier. Arta este un exemplu relevant al transfigurării locului comun, să utilizez o expresie a la Arthur Danto. Dacă este un bun de consum sau dacă a devenit astfel? Da, eu mă poziționez în această barcă, poate nu sunteți împreună cu mine.

Tu, eu și lucrurile dintre noi s-a consumat la Fabrica de Pensule, în Spațiu Intact, iar spațialitatea lucrurilor dintre noi aduce cu strădania levinasiană de a-l înțelege pe celălalt. Lucrurile dintre noi sunt un fel de Entre-nous, teritorializând înțelegerea noastră. Artiști: Burak Delier, Hito Steyerl și Guy Ben-Ner.

Două cuvinte despre cei trei artiști

Reteritorializare în interiorul IKEA și lecții despre proprietatea privată.

Guy Ben-Ner a filmat fără permisiune interioare domestice în magazine IKEA din întreaga lume, în care soția și cei doi copii ai săi se comportau ca și cum ar fi fost la ei acasă. Ben-Ner îi ține fiului său o lecție despre proprietatea privată, familie și valori, în timp ce clienții IKEA intră și ies nestingherit din cadru. Stilul home movie și referințele sofisticate la teoria marxistă a libertății și proprietății private reflectă o atitudine critică față de diversele mecanisme de control ale societății.

Resemnificarea unei fosile

Hito Steyerl relatează istoria unei aeronave Boeing 707, depozitată într-un cimitir de avioane din California, după colapsul financiar din 2008. Construit în 1950, avionul a fost vândut în anii ‘70 aviației militare israeliene, iar în 1995 a servit drept recuzită filmului hollywoodian Speed. Rămășițele au fost vândute unei companii din China, care a folosit aluminiul pentru fabricarea de DVD-uri. Filmul derutează privitorul, captiv în vârtejul de rămășițe, imagini și acțiuni recurente. La final, o voce întreabă: „dar cu pasagerii ce se întâmplă?”

Cum a devenit arta un opiu pentru mase?

Într-o instalație bazată pe un poem de Mehmet Akif Ersoy, numit Pictorul are întotdeauna dreptate, Burak Delier expune sarcastic relația incomodă a artiștilor cu colecționari influenți și banii lor. În contextul colapsului accelerat al lumii artistice în meandrele comerțului global, artistul denunță, astfel, dinamica unui sistem în care cei bogați își impun critica proprie, ca semn absolut al superiorității lor în societate.

Mă opresc asupra îmbinării interesante în expoziție a statutului curent al artei, relativizată de criteriile comerțului și tranformarea consumistă a ei, cu fosilizarea simbolică a obiectelor, o temă extrem de actuală în cercetările media. Media fossils reprezintă aplicația practică a artistului francez Gregory Chatonsky și mobilul teoretic pentru imaginarea unui viitor arheologic. Obiectele sunt indexate, devin date, fosile într-o construcție arheologică pe care o decriptăm mai drevreme sau mai târziu. Dar, această ușă deschide o întreagă discuție, poate o voi continua cu prietenii de la Spațiu Intact, gazda expoziției, pe viitor. Vă las în compania pozelor și filmulețului realizat la vernisajul expoziției cu Simona Nastac, curatorul expoziției.

 

Comenteaza