E-commerce ca forma de meta-comert

E-commerce-ul este o chestiuță de trend, una care nu ia, totuși, pe nimeni prin surprindere în 2015. Piața se aștepta să vină așa ceva, mai ales când toată lumea s-a mutat cu multe haine direct pe web. Ei bine, poate că există câteva trăsături care sar în ochi și tocmai despre ele vă voi povesti puțin.

E-commerce-ul este acel sentiment pe care îl atunci când lucrurile vin la tine. Să forțez limba română: suferind de comodificare, un ingredient adăugat exploziei nu doar web 2.0, lumea se simte bine când comandă online, iar produsele i se livrează direct acasă. Viralitatea e-commerce-ului își are originarea în ascensiunea platformelor către ușurința utilizării. Tehnicienii web se chinuie să păstreze totul cât mai simplu și cât mai curat, tocmai ca utilizatorul să nu aibă bătăi de cap. De ce ar vrea să utilizeze, la urma urmei, așa ceva. Nu partea estetică trebuie să primeze, ci funcționalitatea, simplu și cât mai rapid. Principiul este să fii la doar un click distanță sau, mă rog, prin zonă.

În acest joc online, căci aspectul ludic al comenzii plasate în spațiul virtual nu-l pot trece cu vederea, se schimbă servicii. Agentul numărul este cel care deține produsele. Acesta apelează la agentul numărul 2, cel care ni le pune la dispoziția noastră în spațiul virtual. Este, de fapt, un serviciu pentru un alt serviciu. Mă face să mă gândesc la e-commerce dintr-o perspectivă filosofică: el este un mecanism care pune în mișcare un alt mecanism. Nu mă gândesc la ceva rizomatic acum, ci mai curând la o relație de tip cauză – efect. Cel care cauzează mișcare se simte pe sine obsolet, tocmai de aceea își dorește o transgresiune a propriei stări. Ceea ce deține faptic, dorește să fie transpus virtual, iar acum intervin mecanismele e-commerce. În acest sens, acesta din urmă este un meta-comerț, un altul nu doar situat într-un alt tip de spațiu, ci un altul care vorbește despre un comerț. Relația sa cu produsele se schimbă în aceeași măsură: se concep proceduri cu produse virtuale, dar care-și găsesc semnificanți reali. El este un meta-limbaj, adică un limbaj despre ceea ce presupune a fi comerțul. Desigur, transgresiunea este posibilă în momentul în care schema este completată de agentul spațiul virtual, acesta venind cu un set de reguli pe care agentul numărul 2 și le asumă, le respectă și în care încearcă și fie inovativ.

Și ca totul să fie și mai ancorat în realitate, comerțul online este dezbătut, inclusiv la nivel teoretic. Oamenii se strâng la tot felul de evenimente și discută despre ce ar trebui implementat, ce s-ar putea face, ce probleme sunt și cum pot fi viralizate mai viral magazinele online. Se dau și premii pentru cum s-au construit și funcționează aceste magazine online. Un astfel de eveniment este GPeC Summit, o întâlnire care are a avut loc la București între 11-13 mai și la care au participat inclusiv tipi specialiști de prin alte țări.

Se trag și concluzii. Mie mi-au sărit în ochi următoarele: 25% din tranzacțiile din România sunt făcute de pe device-urile mobile și reticența intrării magazinelor românești de a vinde internațional.

Ei bine, prima dintre ele sună foarte bine, mai ales că am fi în fața vecinilor din Bulgaria, Ungaria sau Polonia. Cum device-urile mobile sunt pe pantă ascendentă pe la noi, să ne uităm doar la numărul încă mic de români care au telefoane suficient de inteligente încât să suporte conexiuni la internet și să plaseze comenzi, atunci e loc pentru creștere pe acest segment. Logic. Mai vine și Google care anunță că va penaliza site-urile non-responsive, deci…pâini multe de mâncat pentru dezvoltatori pe acest segment. Și ca lucrurile să vină de la sine în acest cerc, îmi permit o prognoză: aceste trenduri vor conduce implicit la dezvoltarea a încă unui segment – data entry. Piața nu oferă multe alternative în zonă, job-urile sunt puține și nu foarte atractive, dar dezvoltarea inclusiv a segmentului arhivare – date va aduce și aici creșteri. Desigur, până se va algoritmiza totul și aici. Se vor produce schimbări consistente atunci și în această zonă.

În fine, a doua chestiune este legată de dezvoltarea serviciului PayPal Refunded Returns. Acesta este menit să îi încurajeze pe români pe iasă să vândă internațional. Principalele lor temeri sunt legate, evident, de taxele prea mari inter-state. Dar, mă rog, mai este, cred, până acolo. Întâi de toate, magazinele din România trebuie să înceapă să devină atractive pentru cehi, de exemplu, ca ei să-și dorească musai să cumpere de aici.

Până atunci, de urmărit cu interes atât evenimentele e-commerce, cât mai ales modul în care va evolua pe la noi această treabă.

Comenteaza