Din lumea celor care prea cuvântă

Emil Gârleanu nu le-a ascuns animalelor comunicarea, ci doar cuvintele. Ele comunică așa de frumos, chiar și fără cuvinte. A cuvânta presupune facultatea de a articula cuvinte, adică să fii în posesia lor, să le manipulezi de așa manieră încât să comunici, nu doar să pari că o faci. Atunci când există un abuz de utilizare a cuvântării, îți cam ies cuvintele pe gură fără noimă.

La fel cum Ana are mere, Dorel are cuvinte, multe cuvinte. Aruncă cu ele în stânga/ dreapta, fără pauze. Da, suntem constrânși să încadrăm și asta la o formă de comunicare, căci intră în categoria părerea subiectului vorbitor. Totuși, dincolo de aspectul încadrării, e un mare flatus vocis, adică aflarea-n treabă la români. Sunt convins că știți asta: românul este un părelolog, un individ care nu dă înapoi când vine vorba despre a vorbi despre ceva anume. El pare că știe cam tot ce mișcă și emite raționamente, concluzii. Nu prea ai cum să-l combați.

Nu vorbesc acum despre Dorelul din stradă, cel cu lucrările de la canalizare sau de asfaltare, ci despre un Dorel arhetip, unul pe care-l găsim inclusiv prin universități sau alte medii mai pretențioase. Pun pariu că nu ați auzit prea des replica: nu știu despre asta, nu pot spune nimic despre acest subiect! Decât să facă asta, Dorel alege calea grea a conceperii unor planuri iluzorii pe care, uneori, ajunge să le creadă el însuși. Am cunoscut câțiva tipi pe modelul acesta, ajunseseră să-și creadă propriile născociri ale minții. De fapt, le trăiau de-a dreptul.

Indiferent de subiect, Steaua, politica externă, partidele politice, muzică, afaceri, IT, robotică, transumanism, etc, Dorelul părelolog este acolo cu ideile sale. Pe lângă el, iepurii bunicului sunt geniali în chestiunea comunicării. Voi alege oricând un necuvântător în locul unui preacuvântător. De ce? Îl aleg pe Wittgenstein: dacă nu exprimă un fapt posibil în spațiul logic, propoziția nu este decât un amestec de cuvinte. Ca atare, să alegem tăcerea, dacă nu se comunică ceva prin ceea ce spunem, e mai înțelept. Poate-mi veți spune de faptul că Dorel nu comunică, ci se comunică pe sine. E riscant și riscat, căci suntem în pragul saturației comunicării de subiecte. Nu a fost nicicând vorba depsre tine, ci doar despre mine. Deci, ce vă spuneam, nu demult în Selfie, descoperirea feței. E un bun prilej să lecturați cartea 🙂

Comenteaza