Clujul se sufoca si noi nu facem nimic! Suntem somnolenti si surzi

Clujul era al doilea pe țară în 2012, după București, în privința numărului de autoturisme înmatriculate. Anul trecut a căzut un loc, fiind devansat de Timiș, care a depășit pragul de 230.000 de mașini (sursa). O discuție cu un prieten mi-a adus aminte de ceea ce spuneam acum nu cu mult timp în urmă: Clujul se condamnă singur la sufocare și nimeni nu face nimic. Sunt pur și simplu prea multe mașini și nimeni nu ridică un deget! Atunci mi-am dat seama că, dincolo de incompetența autorităților în această privință, dincolo de neajunsurile infrastructurii sau de comoditatea de a nu folosi mijloacele de transport în comun, mai există ceva: faptul că suntem somnolenți, răpuși de un demon al unei amiezi permanente.

Dar e firesc, societatea ne vrea somnolenți, la fel cum ne vrea și firma pentru care lucrăm. Nimeni nu-și pune mintea cu indivizii vigilenți, cu cei care reclamă și sunt un pic prea atenți la toate. Așadar, asta îmi reproșez și mie, această stare de somnolență în care am intrat involuntar, e un mecanism care te poate fura fără să-ți dai seama.

Sunt un tip care iubește mediul, am o conduită decentă față de el. Îmi cresc copilul în relație frumoasă cu el, dar simt că nu fac suficient. M-am gândit de multe ori cum aș putea să-mi îmbunătățesc această relație și în privința utilizării autoturismului din dotare. Când am mers singur către job, am utilizat autobuzele sau alergatul, că-i sănătos. Noul job mi-a pus în față următoarea realitate: un singur drum, cel către birou, m-ar duce la o oră și patruzeci de minute, cu aproximație. Fabulos, nu? Cine ar da, în fiecare zi din viața lui, cam atât timp doar pe dusul la job, plus cât aș mai face înapoi către casă. Ca atare, merg cu mașina, oricum mijloacele de transport sunt pline ochi, vin rar și nu prea mă pot bizui pe timpii lor pentru încadrare. Nu e o scuză, ci o realitate. Aici veți spune: da, dar dacă toți am apela la transport și ne-am lăsa mașinile acasă, atunci ai ajunge într-un timp decent. Nu merge așa! Prima cauză ar fi chiar modul nostru de a fi: românii nu se vor schimba radical în masă, nu vor renunța la anumite tipare și clișee care le creează statut (nu știu exact ce dracu e ăsta) și comoditate. Este nevoie de măsuri impuse, adică, să le fie băgate pe gât niște norme și toată lumea, dar toată, să se supună lor. Știu, sună aiurea, cum vreți voi, dar e o realitate pe care nu mi-o puteți nega. Deocamdată, noi ne furăm singuri căciula: avem o bandă specială pentru autobuze pe strada dinspre Tăuți (Florești) – ieșire în drumul european, dar, dimineața, e sufocată de tipii care se cred mai speciali. Uite așa, o groază de astfel de chestii, e doar un exemplu. Deci, norme!

Eu spun: ia să se creeze culoare speciale pentru autobuze/ trolee în Cluj, Florești și alte comune limitrofe afectate de problema sufocării auto! Da, avem două benzi pe sensul de mers înspre Cluj, de exemplu, pune una doar pentru autobuze, cealaltă să le rămână șoferilor. Cine are chef, timp și bani de aruncat, să stea cât vrea la cozi, restul să ajungă cu autobuzul în 15 minute în Cluj. Chiar credeți că s-ar ridica cineva să conteste că primăriile încearcă să aeriseasă traficul aruncând totul pe cartea transportului public în comun? E o măsură justă, în ton cu tot ce vreți voi ca și trenduri de prin afară.

Prima măsură vine în conexiune directă cu a doua: optimizarea orarului autobuzelor, în așa fel încât călătorii săi să nu aștepte 20 de minute în stație. Dacă ai trafic fluidizat, benzi pentru autobuze, atunci acestea vor veni la timp. Vino și tu, ca regie autonomă de transport, cu un plan, cu o idee de suplimentare a numărului de unități din flota personală, chiar dacă asta ar presupune un cinci lei în loc de patru pe un bilet. Eu aș da, că doar am avea trafic ok, centru liber și aerisit, timp decenți de tranversare a orașului și un tarif încă decent.

O a treia ar fi legată de dotarea autobuzelor cu rastele, adică cu acele mecanisme pentru biciclete, plus înmulțirea pistelor destinate bicicletelor. Da, e bine că sunt stații de închiriere, că încep să se contureze piste, încă insuficiente (încearcă să legi pe bicicletă Floreștiul de Bulevardul Muncii prin Gruia, îți spun că nu-ți iese), dar e nevoie să le asiguri oamenilor și această facilitate. Prin 2009, pe vremea lui Sorin Apostu, erau câteva autobuze cu ceva mecanisme, dar s-a dovedit că erau improvizate și fără avizul RAR, adică ilegale. Bun, s-a renunțat, dar nu s-a mai revenit asupra unei decizii în acest sens. Cred că ar merge, ar fi utilă, mai ales în contextul unui oraș care ar încuraja acest mijloc de transport. Dacă nu aș avea opțiunea de deplasare cu bicicleta pe piste dintr-un cartier în altul, aș opta liniștit pentru deplasatul cu autobuzul dotat cu un rastel. Mi-aș păstra frumos autoturismul în parcare, disponibil doar pentru ieșirile de week-end, cele din afara orașului, aș economisi, nu m-ar mai urmări gândul mentenanțelor și al posibilelor probleme iscate de utilizarea excesivă în condiții de trafic și, nu îl ultimul rând, aș avea un oraș viu, aerisit, aș avea străzi de centru complet pietonale, nu doar parțial. Da, e greu să renunțăm cu toții la comoditatea de a pleca din parcarea din fața blocului până în parcarea firmelor unde lucrăm, dar e și mai greu cum e acum, vă garantez. În plus, v-ați mai și mișca puțin.

Sunt doar trei chestii, atât de puține, dar care ar schimba radical fața orașului, una posomorâtă. Ele se pot propune autorităților, mă gândesc la o formă prin care să o fac. Desigur, prima, cred, ar fi o petiție pe care să o semnăm în număr cât mai mare și pe care să o înaintăm primăriilor. Ar fi foarte bine dacă s-ar implica masiv cei care au mai făcut astfel de chestiuni, sunt trecuți prin ele, societatea civilă trebuie să se mobilizeze masiv în privința asta. Altfel, e doar un mare fâs.

Sincer, Clujul a început să mi se pară un oraș trist, unul care respiră doar din când în când, și asta datorită unor evenimente. În rest, faceți o tură la ora 8.00 sau undeva pe la 17.00. E trist și noi trebuie să facem ceva.

Comenteaza