Cum sa dai un spion rus pe un pilot american


Avocatul James Donovan publică lucrarea Strangers on a Bridge, The Case of Colonel Abel (Atheneum) în 1967, la cinci ani de la reușita de a schimba un spion rus pe un pilot american. FBI-ul capturase la acea vreme un presupus spion rus, pe Rudolf Abel, cu ceva legături/ origini prin Germania de Est, zice filmul (născut în Marea Britanie). Se știa ce urmează: o mascaradă de proces care-l țintea pe Abel pe scaunul electric. De aici începe povestea adusă pe ecrane de Steven Spielberg. Bridge of Spies (2015) e bine structurat, bine așezat, urmărește aproape fidel acțiunea din realitate. Bine, când îl ai pe Tom Hanks în rol principal, cam ai jumătate din treabă făcută.

Totuși, pare un picuț cam prea simplu totul: Donovan acceptă, într-un final, să primească acest caz, de dragul unei presupuse corectitudini. El intră în joc, dar pe bune și de aici totul o ia razna. Siguranța lui Hanks pare că trădează finalul, cel puțin asta a fost impresia mea. Îmi place personajul Vilyam “Willie” Genrikhovich Fisher, adică Rudolf Abel. Ăsta e un artist la modul cel mai serios. Filmul nu precizează faptul că, până să aibă realmente loc schimbul Garry Powers (pilotul american) – Abel, spionul rus face vreo patru ani de închisoare la Atlanta Federal Penitentiary, Georgia. După schimb, în film suntem în ceață, din nou, spionul va ține prelegeri în Uniunea Sovietică. Urcatul ăla în mașină din final, pe bacheta din spate, lasă niște semne. De asemenea, filmul începe din momentul arestării lui Abel, nepunându-ne în temă cu ascensiunea acestuia în cariera de ofițer al intelligence-ului moscovit și cum Reino Häyhänen l-a dat, practic, pe mâna FBI-ului. În fine, irelevant, acțiunea filmului se axează pe drumul lui Donovan, pe problemele întâmpinate de acesta pe parcursul procesului, pe procesul de negociere a schimbului și pe tensiunea realizării sale.

La modul general, e o bună recomandare. Îmi permit să mai aduc una în discuție: L’affaire Farewell (2009), acolo unde îl avem în prim plan pe Emir Kusturica. Conluzia ar fi că Războiul Rece încă furnizează scripturi bune, iar sectorul intelligence e destul de atrăgător, nu s-a plictisit lumea de agenți secreți.


 

 

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.