Diplome degeaba si lamentari legate de inchiderea unor facultati umaniste

Diplomele sunt cam degeaba, iar facultățile cu profil umanist au mari probleme, căci piața forței de muncă ar cam vrea cu totul altceva. Recunosc faptul că reiau câteva gânduri mai vechi la imboldul unui post de pe Facebook legat de o propunere din Japonia menită să ducă la închiderea unor facultăți socio-umane. Pentru a vedea mai clar cauzele, nu e nevoie să mergi prea mult pe firul istoric, totul e în prezent sau într-un prezent apropiat. Ce au făcut facultățile în momentul în care s-a simțit suflul schimbărilor pe piața forței de muncă, fapt care conducea implicit și la noi percepții asupra întregului proces educațional? Nimic, și-au continuat liniștite demersul izolaționist, ajungând să producă diplome.

Da, japonezii se întrebă la ce folos astfel de profile, oricum nu produc nimic. Despre asta se vorbește în prezent, despre ce poți face concret, ce poți să oferi. Puterea iluminatoare nu e de interes pentru niciun fel de angajator și, mai nou, nici pentru stat.

Să ai o diplomă e doar o simplă formalitate, nici măcar un trend, căci a cam devenit răsuflată chestia. Ca atare, vom continua să avem un sistem universitar precar și oameni foarte slab pregătiți pentru o piață a forței de muncă complet diferită față de spațiul universitar. Când se produce pe bandă rulantă, când rezultatul se materializează într-o diplomă degeaba, e clar că ceva nu e în regulă. Universitatea Babeș-Bolyai se chinuie să se conecteze la piață, dar nu e suficient să le arați tinerilor cum e să lucrezi în Cora. Oricum, un tânăr absolvent e așteptat pe poziția de casier sau manipulant în depozit. Credeți contrariul? Atunci vă înșelați amarnic. Și e, pe undeva, firesc: nu ai experiență, trebuie să pornești de undeva, dar cineva, de prin mediile universitare, trebuie să le și explice studenților asta. Totuși, de ce trebuie să avem facultate cu toții?

Este o întrebare care jenează, dar nu e cazul. Avem nevoie de meseriași, sunt atâtea domenii în care ducem lipsă, am mai spus asta de multe ori. Pe bune, vă spun din proprie experiență. Am găsit foarte greu un electrician auto bun în Cluj. Da, iată, în Cluj-Napoca, al doilea auto-declarat oraș al țării. De altfel, lipsa de personal calificat este o chestiune care afectează multe domenii. Câți tâmplari buni știți? Dar mecanici auto sau mai știu eu ce? De ce? Pentru că toată lumea este preocupată să-și trântească o diplomă, nu contează de care sau unde. Nivelul este incredibil de scăzut în multe companii românești, inclusiv la nivel de oameni cu experiență, nu mai vorbesc de tineri absolvenți. Totul este centrat pe a obține ceva pe hârtie și acolo se sfârșește totul. Ei bine, trăim într-o societate a justificărilor, iar hârtiile încă vorbesc multe.

1. Piața forței de muncă este invadată de o masă de indivizi. Ei nu știu nimic, dar absolut nimic, își vor căuta job-uri, iar aceeași piață nu le oferă prea multe alternative. Aruncați un ochi și vedeți că sunt câteva domenii căutate, restul fiind loterie. Posesorii de diplome sunt încurajați de…universități, pentru că ele le dau acordul lor: da, sunteți buni în asta! Vedeți hilarele discursuri de final de promoții, vă umflă râsul. Universitățile dau parafa absolvenților că ar fi specialiști în ceva, iar ei, indiferent dacă știu sau nu ceva, o iau de bună. Să nu credeți că nu emit pretenții. Posesorii de diplome degeaba emit judecăți de tipul: doar am o facultate, nu am venit aici să fac/ câștig asta! Piața îi va trezi la realitate și va fi un adevăr dureros.

2. Miturile job-urilor bine plătite dau tonul contagiunilor lansate la nivelul generațiilor de liceeni. Da, se câștigă bine în IT sau finanțe-bănci, dar nu toți vom fi IT-iști sau economiști. Părinții își încurajează aiurea copiii să meargă acolo unde iese banul. Dacă ești un electrician auto bun, vei câștiga mai bine decât în IT. Pe bune, poți face asta. A, că ești murdar pe mâini. Bine, dacă lucrezi la birou, atunci ești suspect de seria de boli asociate acestei munci. Nu vă îmbătați cu apă rece. Sunt unii care chiar ar putea să facă excelent cu totul altceva decât să piardă aiurea vremea și banii părinților prin tot felul de facultăți. Măcar să fie bine pregătiți, chiar dacă au ales un drum închis prin specializarea respectivă. Sunt și cazuri de pasionați. Aceștia, însă, fac notă discordantă, sunt cazuri aparte.

3. Trăim încă iluzia că facultatea este o stare de normalitate, iar acumularea diplomelor ne poate oferi un job/ un job bun. Fals! Uitându-ne prea mult la tot soiul de cifre din grădinile vecinilor mai vestici, tragem tot felul de concluzii de tipul: stăm bine la numărul de doctorate, dar este loc și de mai bine. Acest lucru înseamnă creșteri forțate care vor duce trepat, se întâmplă deja, inclusiv la normalizarea acestei trepte de învățământ superior: este aproape de ordinul firescului să ai un doctorat. Bun, dar de făcut, ce faci cu el? O facultate nu-ți garantează un job, iar un doctorat poate fi o sperietoare pentru angajatori.

Sunt doar trei puncte, lista e deschisă.

Diplomele degeaba sunt un segment mai general, însă nu și problema facultăților socio-umane. Societatea nu mai are timp cu astfel de domenii, cei care activează aici trebuie să facă ceva, să iasă din bolul de cristal fragil în care s-au ascuns ani de zile. Oricum, e posibil să fie mult prea târziu. Principala întrebare rămâne: de ce le-am mai studia când nu putem realmente să facem ceva cu ele, căci oamenii, după o anumită vârstă, vorbesc în termeni de facturi, plăți, impozite….deci, trai sau a trăi cumva. Ceea ce îmi displac și mai mult sunt lamentările oamenilor din domeniile cu pricine, cei care le au și le fac. Până atunci, japonezii gândesc pragmatic, noi mai producem un an de diplome în domenii închise, cu absolvenți care nu vor practica niciodată în aria specializării lor, și ne vom plânge că e ceva putred undeva. Este, dar unde?

One Comment

  1. Asta este o treaba pe care a remarcat-o inca din anii ’70 Emil Cioran si se referea doar la Franta. Intre timp, diplomele degeaba au devenit un flagel care a cuprins majoritatea spatiilor educationale europene. Parerea mea este ca doctoratele despre care vorbesti sunt o forma care mascheaza coruptia din sistem, coruptie care a devenit modul de a fi al unor spatii educationale, fie ele si universitare. De ce afirm asta? Simplu, pentru ca diplomele de doctor nu au nicio acoperire in competentele dobândite de majoritatea absolvenţilor de doctorat. Ce nevoie am eu, liceu pedagogic, de un doctor in ingineria mediului. Eu am nevoie de un mare specialist în ştiinţele educaţiei, pe care este cam greu sa-l aflu printre specializările propuse de universităţi. Şi încă ceva. Titlurile de doctor nu-mi garantează în niciun fel că ar fi vorba despre un om cu o cultură generală acceptabilă şi care atunci când scrie pe tablă numele marelui poet Tudor Arghezi să n-o facă într-o gramatică numai de el sine ştiută, în gorma Tudor Arghezii!

    gherghinoiu

Comenteaza