VirtuaGirl, de la netart la post-internet art

Conectarea rizomatică la web-ul de comunicare devine o dorință calitativă a vieții, iar arta a devenit receptivă la tărâmul descoperirilor științifice. Hybridizarea sau cybridizarea1 a deschis portița remixului uneltelor virtuale, ca ready-made-uri, necesare pentru constructul estetic.

Nu e despre pornografie sau videochat, ci despre post-internet art. Ca să vă vorbesc despre translația netartpost-internet art, am apelat la ceea ce scriam acum ceva timp despre conectarea la web, la nu doar ustensila de comunicare. Pornesc la drum cu artistul care comunică/ se comunică virtual, trecând peste cultura șabloanelor în care user-ul are în fața sa niște tool-uri și widget-uri fanteziste gata de utilizat (cel puțin așa-mi mărturisea curatorul polonez Ewa Wojtowicz). De ce peste? Pentru că experiența utilizatorului trangresează opțiunea dată de șablon, este o participare la un proces întreg, userul este mai mult decât atât în relația sa cu artistul.

Revenind la netart, s-a resimțit nevoia ieșirii din decorul virtual. Așa s-a ajuns la arta făcută să arate bine pe web. Obiectul offline este adus online/ virtual și ajustat pentru a deveni/ vezi arăta artă. Acesta nu se construiește online, codul său nu este se află pe un website, ci îl putem regăsi offline.

Post-Internet art is about creating objects that look good online: photographed under bright lights in the gallery’s purifying white cube (a double for the white field of the browser window that supports the documentation), filtered for high contrast and colors that pop. Post-Internet art is in love with advertising, like a lot of art since Warhol, but it’s the obsession with art-world power systems—as represented by the installation shot—that irks me the most about it. (sursa)
Un caz: Petra Cortright cu a sa VirtuaGirl. Niki_Lucy_Lola_Viola sunt numele stripperilor virtuali pe care Petra i-a urmărit și înregistrat. Show-ul cuprinde trei video-uri cu diferite secvențe cu aceștia. Cortright a descoperit site-ul cu pricina prin 2012, deși era existent din 1998, iar principalul ei scop a fost, inițial, să le elibereze pe fetele de acolo, de acea rutină a muncii de stripper. Ei bine, aici e vorba nu despre o producție online, ci despre una captată offline și adusă online. Comunicarea se face tot virtual, dar este trunchiată de diferitele canale care intervin. O trunchiere o efectuează și rolul de stripper.
Ca atare, post-internet art face netartului ceea ce face pornografia sexului? Totuși, rămâne chestiunea de legitimare a acestui tip de artă. Este sau nu? Aș miza pe o încadrare în ceea ce s-ar numi estetica virală, adică o chestie ciudată care-ți sare în ochi fără să vrei și fără vreun scop anume, excepție viralizarea însăși. Există tactici media capabile să combine fluxuri, să resusciteze produse netart într-o estetică virală, aici unde zgomotul produselor artistice devine piatra relevantă pentru privitorul care relaționează și participă.

 

1 Artistul post-conceptual și vizual Joseph Nechvatal propune termenul cybridization, ca acțiune izvorând din interiorul cybismului, un curent estetic gândit de el ca morfare (în engleză: morphing, transformare tranzițională în altceva) a științei, tehnologiei și conștiinței. Arta este un tărâm propice pentru amorsarea cybismului. De asemenea, viractualismul este o componentă relevantă pentru sistemul lui cybridization, relevând importanța tehnologiei de producere a virtualului pentru arta contemporană, artiștii înțelegând prin acest spectru combinarea mediului computațional cu cel analogic. Discuția integrală Iordache & Nechvatal a fost publicată în Astralian Science și este disponibilă la http://www.australianscience.com.au/technology/about-cybism/, notă extrasă din teza mea de doctorat.

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.