Microblogging, ciripituri si liveticker

Era prin 2008 când am auzit și realizat pentru prima dată un liveticker. Nu e mare chestie: participi la un eveniment și transmiți live în format text. Se pretează în mod special la sporturi. Eu l-am făcut la ceva meci al echipei CFR Cluj. Ideea este să pui esențe tari în texte scurte. Totul e ca pe Twitter sau ca atunci când faci microblogging. De fapt, ciripitura este o formă de microblogging, dar și mai concentrată. Mi-am făcut contul pe Twitter cam prin 2010, însă am devenit activ real în ultimii 3-4 ani. Mărturisesc faptul că sunt fan, sunt multe aspecte mult mai plăcute decât pe rețeaua vecină mult mai utilizată pe la noi.

În toate cazurile ești cam nomad și îi inviți și pe alții să fie. Platforme precum Twitter și Facebook se bazează mult pe aceste două componente relevante pentru activitatea avatarurilor: micro-blogging, sub forma transmiterii de informații sau mesaje concise, scurte la care se așteaptă feedback, și prezența online simultan cu un continuum de informație transmisă (acel status update sub forma unui liveticker). De asemenea, posibilitatea interconectării cu alți utilizatori necunoscuți sau cât mai necunoscuți cu putință, prin rețea, devine un mobil al construcției colțului virtual. Și aici stă magia: ciripești pentru a fi ciripit și a primi feedback.

Rămâne în discuție dacă aceste spații rămân la limita realității sau devin mult prea iluzorii.

“Precum cafeaua decofeinizată miroase și are gustul precum cea reală, fără a fi una, la fel realitatea virtuală este experimentată ca fiind realitate, fără a fi una”, ar zice Slavoj Zizek.

Acest lucru ar face realitatea virtuală un tărâm cultural cu propriile reguli, culturi, jargon și iconografii.

Ceea ce oferă nou noile platforme este tocmai facilitatea ca user-ul să regăsească toate ustensilele într-un singur colț, într-un singur panel. Aceasta este rețeta succesului unui spațiu conceput să-i redea user-ului simultan: controlul iluzoriu al informației și reconstrucția spațiului său virtual prin intermediul rețelei, prezența live în spațiul tău creat de alți utilizatori și postarea unui mesaj doar pentru perceperea unui feedback.  

Ca atare, a murit microblogging-ul, apropo de curentele vești legate de Twitter? Eu spun că nu, că, atât timp cât user-ii nomanidează unii în spațiile altora, își ciripesc și se invită reciproc la acțiuni, lucrurile par sub control.

Comenteaza