Fotbalul de-a latul a murit. Adio, Guardiola!

Mai mult ca perfectul nu există decât în gramatică. Dacă vei crede că poți să schimbi perfectul în mai bine, atunci e cazul să te trezești. Tocmai de aceea nu m-a entuziasmat venirea lui Guardiola la Bayern Munchen, intuiam că va schimba o mașinărie de fotbal care-și atinsese perfecțiunea sub era Jupp Heynckes. Da, bătrânelul acesta fără prea multă carismă reușise ceva incredibil. Nu a fost un accident, căci Bayern a încununat în acel an evoluțiile sale constant-progresive din sezoanele precedente.
Dar, schimbare de macaz, antrenor nou cu idei noi și cu…buget pe măsură. Primul sezon a fost un fiasco total, jucătorii părând să nu înțeleagă nimic din noile planuri tactice. Adică, Ribery & Co se întrebau dacă joacă și ei ceva sau e vorba de o miuță de-a latul terenului. Din când în când, un Muller sau Roben mai spărgea din monotonia asta. Și pe vremea lui Heynckes, Bayern avea posesie, dar mai făcea și altceva. Guardiola mizează exclusiv pe asta: ai posesie, atunci adversarul nu are cum să te învingă, pentru că nu are mingea. Ei bine, o face.
Plimbatul mingii de-a latul a devenit un laitmotiv, iar Bayern s-a transformat într-un fel de Barcelona 2. Fotbalul direct, cu verticalizări, cu 1-2 magicieni care-i pun în evidență pe restul truditorilor de la mijloc în sus și o apărare șnur au fost schimbate. Nu era o metamorfozare rea, dacă mai inserai și improvizarea, căci oamenii ți-au prins stilul, iar formațiile care practică alergarea fără minge erau antidoturi pentru stilul ăsta. Totuși, era o rețetă și, poate, nu întâmplător s-a ajuns așa: Real Madrid, Barcelona și Atletico Madrid s-au pus în fața visului lui Pep de a lua Liga Campionilor cu formația bavareză. Deci, e vorba despre exact oamenii care-i știau foarte bine stilul și știau ce au de făcut pentru a-l opri.
Episodul Atletico nu a fost decât cireașa de pe tort. Posesie pentru Bayern, peste 60%, puține ocazii de poartă și un Atletico care a avut un singur alt șut pe spațiul porții, excepție cel de la gol. Poate ma trădează cifrele, dar ați prins ideea. Nu a existat sclipire de nicio parte, cel mult nervi și îmbrânceli. Regula ar zice că atunci când adversarul tău e mai agitat și nervos ca tine, ai deja un avantaj moral asupra lui. Acesta a fost singurul avantaj al lui Atletico în duelul cu Bayern, golul a venit pe fondul unei erori de plasament a cuplului Martinez – Boateng. Dincolo de toate acestea, Guardiola a rămas impasibil, iar mutarea sa s-a dovedit inutilă: Coman în locul lui Diego Costa. Thiago Alcantara era copil de mingi pe margine, dar să nu facem pe antrenorii. Ideea este că s-a ratat finala, iar Guardiola și-a ratat obiectivul personal asumat la venirea în Bavaria: Liga Campionilor.
În altă ordine de idei, Guardiola pleacă la City să-și impună stilul, iar Bayern se alege cu Carlo Ancelotti, un tip căruia pare să-i pese mai mult de stilul perpendicular de joc, mai bărbătesc, mai a la Bayern. Să ne amintim de AC Milan, o echipă sub Bayernul de acum. Până la noi informații, spun adio! stilului de-a latul și bun venit unui posibil stil mai munchenez.

Comenteaza