De ce sa studiezi filosofia? Punct de vedere mai practic

Discuțiile despre importanța sau relevanța filosofiei ca domeniu de studiu sunt vechi. Recent, două evenimente pe temă mi-au atras atenția, unul dintre ele la Cluj: prelegerea profesorului Mircea Dumitru – „Sfârșitul umanioarelor? De ce avem nevoie de educație umanistă în universități? și interviul acordat de profesorul Mircea Flonta ziarului Adevărul. La primul aș fi vrut tare mult să ajung, nu s-a putut.

Pe scurt, oamenii sunt centrați pe această idee: trebuie să se studieze filosofia, voi particulariza inclusiv în cazul conferinței despre umanioare. De ce? Că are avantaje de ordin intelectual, face din tine un om mai bun & stuff. Profesorul Mircea Flonta a adus aminte inclusiv de perioada studiilor sale, frumoase cuvinte. A adus în discuție și prestanța pe pantă descendentă, la vale rău aș zice, a cercetărilor doctorale. În fine, punctul maxim a fost dat de relevanța studiului filosofiei.

Într-o lume pragmatică, întreaga ambianţă socială – părinţii, prietenii – te îndrumă spre un domeniu de studii care îţi asigură o calificare pentru profesii care sunt bine plătite şi au un mai mare prestigiu social. Într-un fel, întotdeauna a fost aşa. Pe vremea în care eu eram elev, medicina era considerată o profesie foarte bună şi, în general, absolvenţii buni erau îndrumaţi către medicină chiar dacă aptitudinile şi interesele lor nu erau pentru asta. De pildă, din anii ’70-’80, am predat „Teoria cunoaşterii“ la Facultatea de Matematică. Acolo aveam unii studenţi care erau foarte interesaţi de filosofie. Îmi spuneau: „Asta m-ar fi interesat pe mine, dar părinţii m-au convins că nu-mi pot câştiga pâinea cu filosofia“. În plus, pe vremea aceea, filosofia era foarte instrumentalizată politic şi ideologic, aşa că aveai perspectiva de a fi o slugă a activiştilor. „Fă şi tu o meserie serioasă“, se spunea. Imediat după ’90, la Filosofie, a fost un aflux extraordinar, pentru că erau mulţi oameni care se interesau de filosofie, dar nu voiau să studieze la o facultate de acest fel din regimul comunist. Ei bine, după ce a trecut valul ăsta de entuziasm, s-a instalat o mentalitate pragmatică. În situaţia aceasta, care-ar fi soluţia? Ar trebui regândită situaţia facultăţii. Nu cred că e bine să dai o diplomă numai de filosofie. După părerea mea, Universitatea ar trebui să fie mai elastică, iar cel care studiază filosofia să mai studieze un domeniu umanist, de pildă, sau un domeniu în ştiinţele sociale. Dacă se poate, în ştiinţele naturii, deşi e mai greu să faci şi matematică, şi filosofie. În Germania, nu se poate studia într-un singur domeniu. Există un domeniu principal şi două – secundare. Filosofia, de cele mai multe ori, e luată secundar. Există mult mai multe posibilităţi pentru cineva care are calificare, de pildă în germanistică, să-şi găsească o slujbă decât pentru unul calificat în filosofie. Totuşi, foarte mulţi studiază filosofie în secundar. Din cei care studiază filosofia în principal, unii fac doctoratul, iar dintre cei care fac doctoratul, unii ajung în universitate, deci printr-o selecţie progresivă, trecând prin mai multe vămi. Ar fi de dorit ca noi să avem un institut sau un seminar de filosofie în Universitatea din Bucureşti, care să se adreseze tuturor studenţilor. Unii să aibă o diplomă minoră în filosofie, iar un număr mai mic să facă filosofia ca domeniu principal şi să continue prin doctorat. Eu aşa aş vedea lucrurile, asta e universitatea şi spre asta ar trebui să tindem.
Sursa

Ar trebui regândită situația facultății. De aici pornim. Acum câțiva ani, profesorul Virgil Ciomoș de la Cluj spunea ceva oarecum similar: îi încuraja pe posibilii candidați la filosofie să studieze acest domeniu fie și alternativ, în paralel cu altceva. Mircea Flonta a dat exemplul Germaniei, unde nu se studiază un singur domeniu, ci un pachet, iar filosofia e luată, în general, ca domeniu secundar. Este o opțiune, deși, la o primă vedere, am cam strâmbat din nas, însă aceasta se lovește de aceeași permanentă problemă: oamenii trebuie să afle la ce-i poate ajuta filosofia, în mod special angajatorii. Dacă, pentru ei, filosofie = filologie, atunci nu prea rezolvăm multe. Nu vorbesc în necunoștință de cauză, am un doctorat în filosofie și activez de ani buni în diferite domenii, ca job. M-am lovit de niște priviri ciudate, însă și de temerea că aș putea fi vreun ciudat, hippiot sau pur și simplu prea citit pentru atmosfera vreunui loc de muncă normal. Ca atare, aceeași idee mai veche de-a mea: filosofia are nevoie de marketing, de o reconstrucție a imaginii ei pentru ca oamenii să afle de ea. Deci, poți studia filosofia pentru că, iar acest pentu că trebuie făcut mai vizibil, indiferent dacă vrei să o faci pentru cercetare sau pentru dezvoltarea personală. Trebuie să știi foarte clar ce anume înseamnă acest pentru că, de aici pornim, de fapt.

La Cluj, s-a strâns lumea pentru a discuta despre moartea umanioarelor. Cu iertare, cam asta se face în ultima perioadă: se discută interminabil despre rezistență și moartea filosofiei (particularizez, din nou). De ce nu se iese în față cu ceva proiect super tare prin care să se atragă niște priviri de genul: oau, serios, se poate așa? Nu îmi aduc aminte decât de seminarile de etică medicală și de recenta conexare filosofie – domeniul juridic realizată de profesorul Ion Copoeru. Dar și așa, vizibilitatea filosofiei, mai ales din perspectiva a ceea ce a ar putea reprezenta, tinde către zero. Există doar un bol de cristal de neatins, o mână de studenți pe an și multe plângeri.

Din cei care studiază filosofia în principal, unii fac doctoratul, iar dintre cei care fac doctoratul, unii ajung în universitate, deci printr-o selecţie progresivă, trecând prin mai multe vămi. Punct. E capăt de drum, nu există vreo continuare și nu o dă nici profesorul Flonta. Adică, vin unii, le dai o diplomă minoră în filosofie, nu știu exact ce înseamnă asta, iar resturile, cei care doresc specializare în filosofie, merg la doctorat. Apoi, final, le strângi mâna și gata, s-a terminat, ei sunt nevoiți să iasă…pe piața muncii cu o diplomă care nu prea îi ajută la nimic. Dacă tot faci selecția asta și ți-o asumi prin diplome minore & stuff, du-te până la capăt: puținilor care-ți vor alege calea studiului în profunzime prin doctorat, asigură-le tu ceva, nu-i lăsa așa. Dar asta este deja o discuție ficțională, despre cum s-ar putea face lucrurile dacă…

Voi fi foarte sincer: filosofia m-a ajutat ca dezvoltare personală, e un bun motoraș care lucrează constant la ce ești și devii, din moment ce ai fost atins de el. Unul dintre punctele ei pozitive e faptul că am căpătat capacitatea de a mă reprofila rapid, de la un domeniu la altul, fără mari conexiuni. Ei bine, câți oameni cunosc această treabă? Să merg mai departe, acolo unde există puterea de a mișca lucrurile. Câți dintre noi am văzut interes real din partea departamentelor de filosofie pentru conexiunea cu alte domenii, pentru proiecte interesante în care era trecută, printre altele, și filosofia? Dacă filosofia are vreo problemă majoră, în asta constă: imaginea ei și interesul celor implicați direct în a face și altceva decât analize de text. Din nou, cu iertare, puterea de a face ceva, în afară de discursurile despre moartea domeniului și de ce nu se studiază filosofia, nu se află la mine, ci la domnii Flonta, Dumitru, Copoeru, Ciomoș și toți cei implicați în fenomen. Exemple ca mine pot doar ajusta imaginea filosofiei cu uite ce poți face sau că se poate.

Comenteaza