Ep.2. Pustii care sparg virtualul: al mai tare pokémon pe care l-am prins!

Doi puști, unul mai șmecher decât celălalt, stau la taclale în drum spre parc. Primul are placă și smartphone performant. Celălalt se uită cu jind spre tovarășul său de drum care-și începe povestea: am prins cel mai tare pokémon. Adică, știți, ăl mai tare.

E mișcare și asta, dar una oarbă, riscantă. Bermude și bascheți, în dotare, freză – verificat, placă – verificat, smartphoneul, la mână. Puștii mixau realitățile, fracturând frontierele real – virtual fără menajamente, cu non-șalanță și tact. Nouă ne-ar fi frică de repercusiunile fețelor noastre.

Oare asta să fie diferența dintre noi și ei? Placa de la braț să le dea aerul ăla zen atunci când vine vorba despre lumi și lume?

Puștiul explica degajat cum stă treaba, incluzând element de detaliu: dacă te vei duce acolo, atunci să vezi ce și cum. Cotloanele virtuale nu îi sunt străine. E deja un data-dandy și prelucrează informații. Virtualul e spart și luat în primire. Acesta este un crâmpei din generația X?

Dar cum rămâne cu bicicleta sau cu mingea?

Comenteaza