Toni Erdmann, visul trait al unui corporatist


Am auzit așa: Toni Erdmann, Ada Solomon și Oscar. A fost suficient să-mi dedic cele mai bine de două ore și jumătate să văd filmul acesta. Eram foarte curios de ce anume e atât de apreciată o peliculă filmată aproape integral în România, cu câțiva actori români în distribuție și un producător interesant. Atenție, începutul vă poate da bătăi de cap, e moale și trebuie să ai răbdare.

Așadar, lentoarea primelor cadre m-a indus în eroarea că e ceva destul de plictisitor. Adică, cam totul pare că se pune greu în mișcare. Încet-încet, și acesta e un farmec aparte, filmul îți dezvăluie firele sale narative. Profesorul boem de muzică, rămas fără elevi într-o lume în care se practică stilul pragmatic până la absurd, vine în contact frontal și abrupt cu paradigma modernă a lucrătorului corporativ. E o sintagmă deja comună, a vorbi despre omul fără viață din corporație e de ordinul firescului. Cam toată lumea știe asta.

Ei bine, producătorii ne pun face-a-face aceste două lumi, la care ne adaugă întrebarea superbă: Tu pentru ce anume îți trăiești viața? Ajuns în acest punct, îți dai seama de adevărata artă a scriptului, a personajelor alese și a regiei. Dincolo de unele realități românești suspectate doar de indivizii corporatiști, ni se dezvăluie universuri care se succed și își trăiesc existențele simultan: corporația, boemia unui profesor de muzică, lumea nebună a captării statutului socio-economic, familiile lucrătorilor pe cale de concediere și condițiile traiului lor sau Bucureștiul restaurantelor de lux și al ședințelor SPA plătite de companie. Toate astea sunt privite cu doi ochi: cei triști și resemnați ai profesorului Winfried Conradi și cei joviali și mereu pus pe șotii ai lui Toni Erdmann. Aliasul lui Winfried este cel care ia în derâdere și peste picior acele medii, le parodiază până la comicărelile ieftine care o surmenează pe fiica sa, Ines Conradi, corporatista rigidă prin definiție.

Parcusul actelor lui Toni Erdmann, el însuși un actor al unor adevărate performance-uri, îi dezvălui lui Ines o dramă interioară de negândit până atunci: eu pentru ce trăiesc? A fost nevoie de un act performativ mascat pentru ca Ines să-și conștientizeze drama, după ce i-a refuzat constant tatălui ei interpelările. Cunosc oameni de vârsta ta care încă au ambiții e replica ce-l pune la drum pe Winfried. Își dă seama că e nevoie de o altfel de intervenție, că îi poate produce un șoc fetei sale printr-o altfel de manieră. Așadar, intervine în scenă Toni Erdmann. Ca atare, corporatiști sau nu, vă recomand să aveți răbdare și să duceți filmul la finalul său.

Comenteaza