Fuga mea pe trepte, pe multe trepte, la The Beard Run 2 – Crosul Treptelor. Bine, ba!

Trepte, multe trepte. Bărbi, mulți bărboși, multă lume faină și atmosferă pe măsură. Nu am alergat niciodată pe trepte, dar am acceptat provocarea. The Beard Run 2 îmi va rămâne în memorie ceva vreme, măcar și pentru țâșnirea ca din pușcă de la start și pentru că, pe coborâre, goneam de pe poziția 2-3. Adică, am falsat impresia că sunt favorit la câștigare, dar cei prezenți nu luaseră în considerare ignoranța mea totală față de topuri.

Duminică, 18 martie, ora 8.00. Cafea de dimineață și mic-dejun lejer alături de fanii mei, trei fete una și una. Încerc să trădez o urmă de seriozitate față de spiritul competițional la echipare, dar se risipește rapid la ieșirea afară. E prea frig pentru pretenții, eu sunt în tricou și pantaloni scurți.

Întârziații au întârziat startul. Previzibil, aș zice. Arunc un ochi pe kit, un tricou mișto. Niea, nu-l stric acum la prima purtare, rămân cu ce am venit. La coadă, în spatele meu, o tipă nerăbdătoare și tot întârziată, sărea pe călcâie după kit. Dă un telefon, vociferează nițel printre dinți și mi se bagă în față, într-un final. N-am înțeles graba. Apoi, am văzut-o câștigând proba la fete. A, asta era.

Asta e, plec în primul grup de 30 de alergători. Start și gonesc. Primul viraj, derapez puțin, deși aveam dotările necesare. La cortul organizatorilor, îs al treilea.

Începe coborârea și-mi dau seama în vârtejul desfășurării că-s trepte, adică, trepteeee! Sar vreo 3-4 deodată, piciorul drept îmi dă semne că e nevoie de o reconsiderare strategică. Întind pasul și calc pe vârfuri, zbor. La prima trecere de jos, ajung al doilea. Adică, înțelegeți. Începe urcarea și mă mențin bine. Completez bucla în top. Urmează o altă coborâre unde voi zburda, dar, brusc, îmi aduc aminte de spiritul meu libertin în materie de topuri și încep să cad. A doua urcare mă gâfâie nițel, dar nu mă opresc.

Bine, bă!, încurajarea zilei

Încep să aud decoruri. Trec de un grup de puști care mă întâmpină cu cea mai tare încurajare: Bine, bă! Așa strigau la fiecare concurent. Fie erau fumați, fie așa le-o venit pe moment. În orice fel ar fi fost, erau originali. Speram să fi fost la fel de originali și în cazul fetelor, să nu fi insistat cu acel transpus la feminin. Parol!

 

Fanii mă încurajau frenetic. Ultima coborâre îmi aduce aminte de cursă. Îmi revin, scot limba și trag de mine pe ultima urcare. Alerg, nu glumă, deși genunchii îmi zic să o las mai moale. Am un grup de 3-4 alergători în față. Alergau încetuț. Să forțez? Mintea-mi juca feste. Niea, același spirit care zice că-i mai mișto să te simți bine doar alergând. Îmi iau rămas bun de la voluntarii de pe ultima porțiune, faini copii, și trec linia de sosire. A doua competiție din acest an, a doua medalie, un sac de sentimente plăcute și conștiința participării la o cauză caritabilă.

Rezultatele complete aici.

Comenteaza