#aleargaClujul: Un alergator poate depasi un pilot de raliuri prin traficul din Cluj-Napoca

Am dovedit-o și pe asta. Lucrurile erau clare cu bicicleta, dar ne-am gândit noi că se poate mai mult, că traficul ăsta clujean ne poate oferi surprize. Cam așa a fost. Un (ultra)maratonist poate bate un pilot de raliuri în traficul din Cluj, fie el unul și moderat spre slăbuț. Dacă punem pe masă arsenalul greu, atunci cam orice tip de alergător ar putea depăși mașinile așezate bară la bară. Să vă zic povestea experimentului realizat cu prietenii de la Beard Brothers.

Ora 17.00, Piața Gării din Cluj-Napoca. Ținta: Sala Sporturilor Horia Demian. Patru alergători- Andrei Sovereșan, Titus Crăciun, Adrian Coman și eu + complicele nostru, pilotul Danny Ungur. Toată lumea era pregătită, alergătorii au venit în alergare de pe unde le erau treburile, iar Danny s-a încălzit la volan în ceva ambuteiaj pe Tăietura Turcului. Un început cât se poate de promițător, mai ales că data trecută, la bicicletă, Danny s-a aflat cam în aceeași ipostază, blocat prin trafic.

un mic #selfie inainte de start
un mic #selfie inainte de start

Deci, start. Alergătorii țâșnesc, Danny apucă accelerația până la colțul I.L.Caragiale – Horea. Suntem în frunte pe trotuar. Hopa, Horea e cam goală, Danny prinde curaj. Ne ajunge și se pironește frumos în coloană. Noi încă gonim. Un semafor ne strică nițel cheful, suntem toți patru în grup. La verde, Andrei o ia la picior și ne lasă în spate. Am înțeles că se grăbea, voia să ajungă și la job. Titus îi monitorizează timpul de pe poziția secundă. Eu stau la povești cu Adrian, ne întrecem în glume. Plăcere pură în alergare, doar soarele e cam tare.

Danny cotește și el pe Eremia Grigorescu, traficul e lejer. Noi o luăm pe Splai pe podul de peste Someș. Am pierdut contactul vizual cu el. Nu-l mai văd nici pe Andrei.

Hopa, următorul pod e cu problemă: apare de nicăieri Danny. S-a dus, dar speranțele noastre sunt în Andrei, e mult în față. Eu, Adrian și Titus am fost depășiți, dar vom ajunge la puțin timp după mașina de raliu. Gâfâim ușor la căldură, suntem pe final. Dacă ar fi fost traficul dintr-o zi obișnuită, ei, altfel era rezultatul. Știți, ca în fotbalul românesc. Dacă înscriam noi prima dată, ehe, altele erau datele. Și așa, ajungem la trei-patru minute în spatele lui Danny, timp – 16:18, și aflăm veștile: ultramaratonistul nostru, Andrei Sovereșan, l-a învins pe pilot pe un traseu de 3 kilometri. Titus a ajuns al doilea, la aproape un minut distanță. Ne-am felicitat, ne-am strâns mâinile și ne-am zis că vom continua.

Care-i morala aici, că nu a fost o cursă sau vreun soi anume de competiție? E drept, un maratonist poate învinge cam oricând o mașină prin traficul din Cluj. Experimentul nostru a arătat că distanțele mici pot fi parcurse și pe jos sau bicicletă/ trotinetă/ role, în plimbare sau în ușoară alergare. Veți ajunge aproape în același timp cu o mașină. Ne putem gândi să le mai lăsăm în parcări, să fim mai prietenoși cu orașul nostru. Pentru că noi, bicicliștii, alergătorii și cei care cochetează cu mișcarea în general și mobilitatea urbană fără mașină, v-am arătat că se poate.

Mulțumiri: Beard Brothers pentru suport și inițiativă, Danny Ungur și #dannyungurracing pentru disponibilitatea și deschiderea arătate, Andrei Sovereșan și Titus Crăciun pentru implicare, vouă tuturor pentru like-uire, pentru susținerea demersului și încurajarea mobilității urbane în felurile indicate.

Să continuăm #aleargaClujul cu 5G powered by Beard Brothers.

Comenteaza