Un altfel de #ride2: spre o sarbatoare a bicicletelor prin oras si o furtuna grozava la final

După un sezon plin de #ride2work, unul în care am încercat să ajung pe cât posibil la cât mai multe întâlniri de joia dimineață, a fost nevoie de o cireașă de pe tort, de un eveniment care să încununeze activitatea voluntară și prezența pe bițe prin Cluj. Așa, fără vreun ochi pe ANM, m-am suit pe bicicletă drept spre festivalul #ride2work, un soi foarte special de a bicicleta spre un festival. Deci, tot un #ride2, dar spre fest. #ridefest2017.

Era una dintre ultimele mele ture velocipedice dinspre Florești înspre Cluj, vă spun la timpul potrivit și de ce. În același ritm, în care nu mă menajez, am ajuns rapid în Parcul Central, clădirea Casino. Vreme încă bună, oameni curioși, bițe care mai de care, dar nu mai faine ca a mea, și standuri cu tot soiul. Nu m-am dumirit din prima, așa că am luat bucla de la capăt. M-au întâmpinat călduros organizatorii, ne știm bine. PS: Bravo pentru tot ce faceți, continuați în același ritm. Mi s-a confirmat agenda direct la fața locului:

VeloMarket – market de vânzare/ cumpărare biciclete și accesorii. nu am zărit nimic pe aici pentru mine, dar puteai găsi
Learn2Ride – nu-i prea târziu să înveți să te dai. erau câteva bițe din programul bikesharing și instructori speciali pentru doritori
Learn2Fix – Puremotion au avut un workshop pe care l-am ratat. ce nu am ratat, în schimb, a fost cursiera aia expusă de la Devron. Nice, dar, totuși, mult prea scumpă. Încă procesez strategia de marketing a celor de la Devron pe piața autohtonă
VeloMovie – furtuna a anulat practic proiecția.
VeloSafety- ratat, dar am discutat cu băieții de la ABUS într-una dintre întâlnirile de joi.
VeloPeace- ratat, dar ar fi fost interesant să aflu ce să-i zic unui bizon care a fost la un pas de a da peste mine și e și ofticat pe bicicliști așa, în general.

#ridefest2017 dupa furtuna

Am stat la povești și interviuri cu oamenii până la prima rafală de vânt mai serioasă. Am zărit cu coada ochiului norii și am zis că-mi amân plecarea, mai ales că mă înscrisesem și la tombola care avea drept premiu o Merida. La următoarea rafală, am văzut că treaba e serioasă: cortul celor de la Puremotion era pe jos, vreo doi tipi se chinuiau să-l țină efectiv. Mi-am asigurat bița și m-am dus să-i ajut. După ce și-or asigurat cortul, adică l-or strâns, am pus mâna pe ceva electrică mică și pe cursiera aia, le-am dus la adăpost. Apoi, un amic m-a strigat să fug la standurile Merida și Bella Bike, erau complet depășiți de situație și aveau nevoie de nițel ajutor. Am ajuns lângă un tip care ținea sau se ținea de trei biciclete în același timp. L-am întrebat doar unde o duc, iar omul mi-a căutat izbăvitor privirea: spre mașină, du-te după colegul meu. Alergam să le ducem oamenilor bicicletele în siguranță la mașina parcată lângă parc. Tipul din fața mea s-a oprit brusc: o creangă a căzut la câșiva metri de el. A continuat după episod. Am mai apucat doar să aud bubuitura care a semnalat ruperea copacului imens de pe insulița din mijlocul lacului. Așa am făcut vreo 3-4 ture, iar oamenii erau super liniștiți, așa păreau, că nu și-au distrus nimic.

Am așteptat calmul și primele semne de plecat spre casă. Pelerina de ploaie și goană pe prima ploaie prinsă cu #Cannondale-ul meu. PS: Am intenționat să fac niște poze și un filmuleț de la tombolă, dar, între timp, a venit furtuna și n-am mai apucat decât asta 🙂

Comenteaza