Ultima competitie din sezon: Faget Fortech Tour 2017 in pasi de salsa

În pas ușor de salsa, mi-am zis să închei anul competițional 2017 din cariera mea de aproape ultra-maratonist cu o fugă relaxantă prin zona casei. Zis și făcut, am ales Făget Fortech Tour, competiție pe care am sărit-o voit anul trecut. Cu o aruncătură de ochi spre alergare în ultima săptămână și patru zile consecutive de bicicletat agresiv, mi-am recuperat kit-ul cu uriașul tricou mărime M (nu știu ce o fi încurcat producătorul sau o fost doar cazul meu) și m-am aliniat la start având în minte un două ore și nițele minute.

Nu am purtat bluzonul portocaliu țipător, ci am mers pe o ținută clasică de tricou și mânecile de la Maraton Piatra Craiului, nu de alta, dar să nu-mi sară aiurea amintirile. Vremea bună a adus multă lume pe lângă alergători, iar aceștia au fost în număr foarte mare: 972 de finaliști la toate probele. Un 21 octombrie 2017 cu ușor miros de iarbă călcată în picioare și puțină umezeală în aer. Puteai să scoți și ceva aburi pe gură, fanii mei micuți au experimentat-o.

Start. Mă așez, ca de obicei, printre ultimii, nu fac rabat de la tactica mea. 4 km de plat cu ritm bun spre foarte bun. Aleargă feciorii ăștia, nu glumă. Adică, plăcere, plăcere, dar o iau și la picior. Mă încearcă o sufocare pe nas, respir greoi. Rămășițele răcelii precedente revin cu haine noi. Iau curba, nu-mi trebuie nimic și forțez pieptiș prima urcare. Ehe, aici sunt mai pe la mine pe-acasă. Merg binișor, nasul mă trage înapoi. Din culme, o iau încetuț la picior în alergare. Peisajele îmi aduc aminte de turele solo prin Făget, recunosc ceva trasee. Ce chestie, acum vreo doi ani, mă târam pe aici scoțând vreo 3 ore jumate. Acum e altceva, e plăcerea alergării în ritmuri de dans.

Totuși, la următorul urcuș, mă ia nițică oboseală. O fi de la nas, o fi de la perioada scurtă de recuperare. N-am timp de chestiuni abstracte. Zăbovesc puțin la punctele de alimentare & hidratare. Multă lume pe traseele din pădure, salut câțiva cunoscuți și o iau drept spre ultimii kilometri. Arunc un ochi pe ceas, falsez o alergare pe ultima urcare și îmi dau seama că mi-am depășit ținta: în jur de două ore. Nu-i stres, mă așteaptă fanii și, la urma urmei, unde ar fi plăcerea dacă aș cădea pradă psihozei alergării pe ceas. E pozitivă, stați calmi. Vorbesc doar de cazul meu, îi respect profund pe toți alergătorii de top care scot timpi sefiști pe te miri ce trasee de trail. Guys, sunteți din alt film, dar, uneori, joc și eu în el sau în paralel, depinde de ce gânduri mă trec. În orice caz, sunt și eu pe acolo cu voi, dar cu alte deziderate. Vă văd și admir, eu mă bucur de curse și învăț.

Sosesc. Fanii, în delir. 2 ore și 15 minute pe cei 23 de km (clasamentul final Făget Fortech Tour 2017). Un picuț peste targetul meu, dar atmosfera e faină, vremea e bună, iar gulașul a fost foarte apreciat de susținătorii mei. Chiar dacă aș fi vrut să închei anul la Bistrița, cu un trail de 31 km în Pădurea Schullerwald, am zis să pun punct acestui sezon pe teren propriu. Urmează o perioadă de acumulări, cum o numim cei din breaslă. Deci, alergări pe vremuri reci și umede.

Comenteaza