Eroare fatala pentru hr-isti: uitarea candidatului

Evit să am încredere în departamentele HR în privința procedurilor de recrutare. Întâi de toate, mulți hr-iști nu cunosc limitele și marjele cu care pot opera o negociere sau pot conduce o discuție. Această chestiuță o poți constata ad-hoc, în timp ce-i privești în ochi la întâlnire. Aș putea înșira aici alte și alte aspecte, dar mă voi opri la cea mai gravă: faza pătrării conexiunii cu candidatul pe întreg procesul de recrutare.

Mai toți oamenii din industrie sar peste acest pas, nu-l fac. Te cheamă, discută și ne auzim. Indiferent cât anume durează selecția, vei auzi vești, eventual, doar înainte de următoarea programare. Între timp, candidatul stă și discută, cel mai probabil cu alte firme. Timpul trece, iar omul nostru de HR ezită și evită comunicarea. Chiar dacă nu are vreo veste nouă pentru candidat, opțiunea numărul unu ar trebui să fie pentru el tocmai asta: păstrarea intactă a conexiunii cu omul pe care l-a vânat. La urma urmei, ei îl doresc acolo, în companie, ar trebui să se asigure că acest lucru se va și întâmpla. Nu doar că am trecut prin asta, dar am constatat pe LinkedIn că și alții s-au lovit de această cutumă nefastă. Pur și simplu face parte dintr-un manual al proastelor practici în cazul unui proces de recrutare, iar efectul său ar putea fi tocmai pierderea candidatului pe care l-au contactat și pe care l-au cam păstrat într-o liniște dezarmantă.

Așa se face că omul nostru a dat curs invitației primite de la alte companii, e și asta o dovadă a absenței profesionalismului: să nu-ți pese. Aș îndrăzni să spun că-i românism, dar, știți, am pățit-o inclusiv cu o companie de prin afară. Culmea, discutasem chiar cu managerul ei. Dar asta este altceva.

Cum sa sari pasul asta?

Greu, mai ales dacă nu ai opțiunile pe masă. Cele mai tari procese de recrutare sunt cele în care ai ajuns direct la omul care deține cheia, deschizătorul de drumuri. Îl privești direct în față și, dacă ai reușit să-l convingi, ai bătut palma instant, pe loc sau, cel mult, într-un timp foarte scurt. Dacă i-ai rămas în minte, te va suna rapid. Cam așa stau lucrurile. Desigur, asta nu înseamnă să dai reject oricărei invitații venite din partea departamentului HR al unei companii. Linia asta e pur și simplu mai complicată și, uneori, se poate lăsa cu timpi morți din cauza oamenilor care recrutează, strâng date, le prezintă mai departe și fac centralizările finale. Munca asta e foarte importantă, mai ales dacă nu ai avut acces la manager, doar că acele carențe în comunicarea directă cu tine, candidatul, te pot priva de o viziune de ansamblu mai largă asupra viitorului tău job. Tocmai din această cauză, prefer liniile directe, sunt cele mai sigure.

 

Comenteaza