Despre iubirea matura de lunga durata, despre pasiune si grija. In dialog cu Domnica Petrovai

Ce înseamnă fericirea într-un cuplu? Mai avem nevoie de iubire, de relații profunde? Da, știu, schimbări de paradigme și un nou statut socio-cultural al omului, îmi veți spune. Trăim într-un dinamism de multe ori exacerbat, într-un flux care ne face uitați și să uităm. Vă spun sincer, chiar cred că fiecare individ, indiferent de substratul său, își dorește cu ardoare să simtă iubirea matură, să iubească și să fie iubit profund. Dar, ca să nu fiu acuzat de diletantism, am ales să discut cu specialiști în domenii conexe iubirii. O să fie un drum interesant și destul de lung, vă voi plimba prin zona emoțiilor, științei iubirii și a altor elemente care țin de acest element. Am ales să încep excursia mea cu Domnica Petrovai, un psiholog clinician pr. și psihoterapeut, fondatorul companiei Mind Education Health și al Școlii pentru Cuplu. Invitata mea nu are nevoie de nicio altă prezentare, sunt sigur că o cunoașteți. Am discutat despre multe, despre cuplurile sănătoase, despre iubirea matură și pasională de lungă durată, despre ce putem face mai bine și multe altele. Vă las în compania ei.

 

Rareș Iordache: Să începem direct: Crezi în iubirea idealistă, romantică, pe termen lung? Mai suntem capabili de o relație de cuplu perfectă până la sfârșitul vieții? Cei numiți idealiști sunt incurabili.

Domnica Petrovai: Cred în iubirea matură, de lungă durată, între doi adulți capabili să mențină pasiunea și grija unul față de celălalt. Îndrăgostirea este doar o scurtă etapă a relației, iubirea crește, evoluează după ce doi oameni se cunosc, depășesc crizele sau problemele apărute, își acceptă și înțeleg diferențele.

 

R.I.: Este iubirea romantică – pasiune un concept atât de abstract pentru cultura noastră? Avem în față fazele unei adevărate metamorfozări a acestui tip de idealism care pare proiectat într-un timp de multă vreme apus. Da, un amurg al iubirii, vorba profesorului Aurel Codoban? Și, apropo de această trimitere, să înțelegem totul ca o translație de la iubirea pasiune la comunicarea corporală?

D.P.: Nu, eu cred că mai mult ca oricând omul recunoaște și acceptă nevoia de iubire, de relații profunde, apropiate, care au la bază siguranța și încrederea. Cred că noutatea din ultimii ani este tocmai această relație și preocupare pentru iubire și cuplu. Etapa de idealism, din păcate, venea și cu o percepție a iubirii care nu ne-a fost de ajutor, cum că există suflete pereche, sau faptul că iubirea este vindecătoare și că nu avem nevoie de efort, practică a iubirii, de cunoaștere.

 

R.I.:. Să ne fie teamă, oare, de semnificația pură a actului de a-l iubi pe celălalt într-o relație de tipul între-noi. Ne simțim bine că nu suntem singuri, dar refuzăm să-l gândim pe celălalt în relație, chiar dacă-l iubim? Să fie acesta, refuzul de a-l gândi, un mecanism defensiv prin care ne apărăm iubirea pasiune, deși pare un monolog rupt dintr-un discurs fenomenologic?

D.P: Aș spune că iubirea matură, adevărată așa cum o văd eu, implică și este esențial păstrarea individualității. Fără ea, nu cred că vorbim de iubire, poate de dependență, teamă de singurătate sau alte motive greșite pentru care suntem în relație. Forța emoțională de a iubi vine din puterea noastră de a sta singuri, fără să ne însingurăm, din conectarea profundă cu propriile nevoi, cu propria noastră identitate și din puterea de a avea relații bune și cu alți oameni, nu doar cu cel iubit. Cred că cine spune că iubește un singur om este mai degrabă o dovadă de egocentrism și nu de iubire. Cred în loialitate și fidelitate, însă iubirea este o practică zilnică în toate relațiile noastre, sigur exprimată într-un fel diferit.

 

R.I.:  Modernitatea l-a introdus pe celălalt în relația de cuplu ca individualitate, repoziționând configurarea eului în relație, fără calea solipsistă în care porți un dialog orb cu tine însuți ca purtător de iubire pasiune. Dinamismul culturii noastre a redefinit relația, iar comunicarea corporală menționată mai sus a transgresat în jos iubirea pasiune, aparent, ajungând la simpla dorință. Odată saturată, aceasta devine un obiect în van. Este aceasta calea pierderii iubirii pasionale?

D.P.:Dimpotrivă, erotismul și spațiul erotic al cuplului este acel spațiu al unei apropieri și intimități cu păstrarea individualității unică. Pasiunea se menține prin siguranță, încredere și noutate în același timp, însă cu condiția autonomiei celor doi. Doi oameni dependenți trăiesc frica în intimitate, nu erotismul care amplifică iubirea celor doi. O femeie și un bărbat deconectați de corpul lor, de trăirile lor, vor fi deconectați de nevoile lor emoționale profunde, de a fi văzuți, doriți, apreciați, admirați, înțeleși.

 

R.I: Dincolo de straturile sale mai mult sau mai puțin superficiale, fiecare individ, femeie sau bărbat, caută perfecțiunea unei relații, tânjește, de fapt, după iubirea pasiune. În definitiv, nu despre asta este totul? Cei care o dețin doresc s-o păstreze pentru totdeauna, iar cei care suferă din cauză că nu o au își doresc s-o aibă. E adevărat că iubirea adolescentină pare că și-a mutat vârsta în zona anilor 20 și un pic, dar, în definitiv, în orice bărbat sau femeie, mustește dorința unei iubiri pasionale de lungă durată, caracterizată prin găsirea partenerului ideal. Ce spui despre asta?

D.P.: Da, cred că din ce în ce mai mulți dintre adulți își doresc și tânjesc după o iubire pasională, matură, care să depășească simpla îndrăgostire și cu siguranță este capabilă. Condiția este însă puterea celor doi de a depăși momentele de criză firești ale unei relații. Evoluăm în relație și ne dezvoltăm mai ales când există tensiune, conflict, nevoie de schimbare. Această forță a cuplului de a evolua prin evoluțiile celor doi face ca relația să aibă o viață de lungă durată. Pe de altă parte, noi evoluăm în relațiile de lungă durată, având această siguranță și încredere că nu vom abandona partenerul și relația în momente dificile, fără să rămânem în relații abuzive. Găsirea partenerului însă nu este totul, mai degrabă cred în acea muncă interioară a celor doi de a avea puterea de a iubi, de a ierta, de a fi conștient că vei răni și vei fi rănit dar ești capabil și dispus să evoluezi.

 

R.I:. Să ajungem și în puțin misticism: suflete pereche. Știu, cititorii mei sunt sceptici, dar dacă vă spun că am descoperit așa ceva, am modele de cupluri perfecte, să asumăm acest termen în situația noastră, fără recontextualizări inutile. Ce părere ai despre această sintagmă, te-ai întânit în experiența ta vastă cu așa ceva?

D.P.: Cred în relații fericite, le-am cunoscut, sunt modelele noastre ale tuturor, și sunt multe. Însă nu cred în suflete pereche, cred că fiecare relație își are rostul ei în evoluția noastră. Sigur, dacă avem înțelepciunea de a lua acest dar al relației. Și alegem pe măsura maturității noastre emoționale. Așa că, odată ce evoluăm, vom avea chimie, ne vom îndrăgosti și vom iubi mai potrivit nevoilor noastre, dar învățăm și că va mai rămâne ceva de vindecat în orice relație. Perfecțiunea este o iluzie, o fantezie, venită din teama de vulnerabilitate și autenticitate.

 

R.I:. Cred că mai mult ca oricând omul modern are nevoie de monogamie, ai spus într-un interviu acordat Prințesei Urbane. Această nevoie să fie, oare, nevoia de iubirea pasională de lungă durată, aceea în care cuplul perfect îmbină iubirea cu erotismul și dorința? A, să nu-i uităm și pe copii, și ei sunt parte a unui cuplu, iar apariția lor schimbă unele date.

D.P.: Da, cred în monogamie și am multe argumente pentru acest lucru. Principalul meu argument este nevoia noastră de evoluție care este posibilă numai într-o relație sigură, de lungă durată care ne va provoca teribil de mult. Mi-a plăcut mult un citat, Adevărul iese treptat la iveală, altminteri lumea ar orbi (Emily Dickinson). Am văzut asta în viața mea și în viața numeroaselor cupluri, femei și bărbați. Vulnerabilitățile ni se dezvăluie în timp șie pentru astae avem nevoie de stăm în acea relație intimă, profundă și uneori teribil de dificilă. Intimitatea este grea pentru omul modern, dar este singura lui șansă de supraviețuire și de protejare a sănătății mentale. Altfel, singurătatea va produce multe victime.

 

R.I.: Cum poți depista un cuplu perfect în sens de cuplu sănătos din toate punctele de vedere? Există simptome pe care un psihoterapeut le poate interpreta în acest sens?

D.P.: Da, poți face o evaluare a relației tale de cuplu din perspectiva sănătății mentale și a vulnerabilităților lor, în funcție de trecut și de istoria de viață. Cu cât trecutul lor a fost mai dificil, cu abuz, abandon, deprivare, respingere, subjugare, cu atât provocările cuplului sunt mai mari. Sănătatea unui cuplu depinde de sănătatea relațiilor celor doi, la muncă, cu colegii, cu copiii, prietenii. Un cuplu sănătos este un cuplu conștient.

 

R.I:. Ai avut cazuri în care au venit la tine cupluri perfecte, principala lor motivație fiind o mai bună auto-cunoaștere de sine în relație cu celălalt? Știu, e paradoxal, dacă ești un cuplu perfect, nu ai avea nevoie, teoretic, de psihoterapeut.

D.P.: Ah, nu! Perfecte nu există, însă cupluri conștiente cu mai puține vulnerabilități care și-au dorit la început de drum un sprijin. Vin mulți din fericire înainte de căsătorie să învețe să le fie bine. Asta mă bucură cel mai mult. Intenționez și lucrez acum la un proiect în parteneriat cu primăriile pentru cei care se căsătoresc, să primescă un minim de informații despre știința iubirii care să prevină separarea și divorțul. Pentru că, da, se pot preveni cu un minine cunoștințe.

 

R.I.:. Să închei de unde am început: Ce sfat le poți da celor care iubesc frumos, se văd proiectați într-o relație de iubire pasiune perfectă? Da, știu, voi ce care citiți aceste rânduri o să-mi spuneți rapid că există faze și faze, că iubirea să transformă, n-are cum rămâne la fel, se maturizează & bla-bla. Răbdare, am încredere în răspunsul de mai jos al Domnicăi.

D.P.: Un sfat mai puțin romantic, iubirea fără grijă și preocuparea se stinge. Am văzut asta la atât de multe cupluri. Mesajul, noi nu avem probleme, nu avem, deci, nevoie de ajutor este poate cel mai dăunător pentru iubire. Și încă un lucru la care aș vrea să vă gândiți, cuplul este influețat de calitatea relațiiilor de iubire ale prietenilor, foarte mult! Așa că aveți grijă cu cine vă petreceți timpul dacă nu vreți să divorțați!

Îi mulțumesc mult Domnicăi Petrovai pentru dialogul mai mult decât interesant pe care l-am avut.

Dacă ți-a plăcut acest material, s-ar putea să te intereseze și

Despre mama post-moderna plugged-in, glamour-izarea cresterii copiilor si maternitatea in online. O discutie cu Adriana Teodorescu

Comenteaza