Ectogeneza si cyborgism, natura unei deveniri. Etica cyborgului nascut

Ectogeneză, adică ecto (din greacă) – afară și genesis – geneză. La o simplă căutare în limba română pe minunatul motor Google, rezultatele îmi indică o serie întreagă de trimiteri către explicații ale termenului, explicații dicționărești. Abia de pe a doua pagină încep să apară articolele, unul dintre ele fiind o sursă relevantă trimisă mie chiar de Zoltan Istvan, cel care a stârnit recent rumoare prin articolele sale referitoare la ectogeneză și la dreptul la reproducere.

Da, se apropie materializarea unei astfel de proceduri, dar controversa este deja aici, ne-o spun chiar autorul citat mai sus. Istvan aduce în discuție un autor care a tratat cu doi ani în urmă, 2012, subiectul ectogenezei, dar pornind de pe piloni distincți și ajungând să se ipostazieze distinct față de el. Este vorba despre Soraya Chemaly, autoare care pornește printr-o trimitere istorică la analizarea ectogenezei, făcând mai apoi o scurtă trimitere la datele recente din cercetare. Punctele comune ale celor doi sunt date de J.B.S. Haldane, om de știință care a inventat termenul ectogeneză în 1924. Acesta a prezis că în 2074 doar 30% din nașterri vor mai fi făcute pe cale naturală, adică vor fi umane. Soraya Chemaly își structurează apoi discursul făcând o trimitere la cercetările recente, pentru a interoga, ulterior, statutul și semnificația nașterilor artificiale pentru femeie.

De aici, practic, se despart cei doi. Pentru Soraya Chemaly, chestiunea devine una care ține de statutul femeii, de transformările acesteia, în timp ce discursul lui Zoltan Istvan plonjează direct în transumanism prin forțarea limitelor umane sau, mai curând, depășirea lor, cu toate că și acesta din urmă chestionează viitorul statut al femeii. Chemaly se limitează la dualitatea beneficii medicale – consecințe sociale, în vreme ce Istvan se îndreaptă către ipostazierea umanității în fața unei astfel de provocări. Nu doar că ectogeneza va schimba feminismul pentru totdeauna (Samantha Allen), ci își va aduce aportul în schimbările paradigmatice ale statutului omului. Mă rog, este deja destul de confuz.

Mă situez mai aproape de Zoltan Istvan și al său transumanism mascat sau ascuns sub ițele acestei teorii. Dar, ceea ce nu am găsit încă, nu încă, în articolele lui Istvan este natura acestor schimbări, nu efectul lor. Dacă există controverse, analize? Desigur, ele sunt efecte ale propunerii unor astfel de idei, dar un ochi aruncat asupra cauzelor, atunci putem conexa ectogeneza cu cyborgismul

 

Etica cyborgului

Este fără îndoială că ectogeneza este o chestiune care privește direct statutul femeii, însă să nu rezumăm doar la asta. Teoriile feministe ne conduc deopotrivă către idei precum degradarea statutului femeii sau, părți mai radicale, la afirmarea dreptului și libertății femeii (un posibil exemplu: Anna Smajdor/ Defense of Ectogenesis, 2011). Pro și contra în aceeași barcă. Beneficiile medicale sunt cele care alimentează ideea lui Istvan, căci Chemaly vizează, mai curând, o trecere în revistă sincronică, cu accent, pe alocuri, pe statutul femeii. E o diferență între a avea dreptul la o viață sănătoasă și a regândi întreg statutul unui element implicat. Ce ar presupune, în fond, această problematică?

Întâi de toate, cred că discursul ectogenezei ne poziționează direct în mijlocul discurcului cyborgismului. Suntem de ceve vreme cyborgi, eram de pe vremea Donnei Haraway, nu de când Kevin Warwick și-a implantat acel cip în braț, nu de când vedem realitatea augmentată sau vedem augmentat realitatea. O ajustare rămâne o ajustare, nu contează natura ei. Am mai spus-o și în alte articole, prin simplul fapt că pătrundem în metafora ecranului, face-a-face a ecran, ne putem declara cyborgi. Suntem, ei bine, mai mult decât atât, căci este o chestiune atât de temporalitate, cât și de semnificație, suntem avatare, dar conceptul înrolează trimiterea la cyborg. Corpul mecanizat trăiește distopic, dar el este un corp cyborgic, la urma urmei.

Mai apoi, discursul despre utilizarea unui dispozitiv care ne propulsează pe tărâmul cyborgului nu este doar un discurs despre etica gestului, actului, ci și unul despre etica cyborgului. Adică, devenind astfel, trebuie să ne ridicăm nu doar întrebarea: de ce actul x?, ci de ce cyborg, nu sub ce formă? Mama devine metaforic cyborg când alege ectogeneza pentru a-și crește artificial fetusul și a-i da naștere tehnologic. Corpul ei se menține sănătos și ferit de pericole, deși aceasta deschide ușa unei și mai mare anchete: nașterea precum un element posibil patogen, care poate afecta sănătatea femeii (cifrele lui Zoltvan Istvan referitoare la natalitate sunt aici relevante). Copilul este născut tehnologic, nu uman, iar tranzitivitatea acestei acțiuni aproape că este suprimată: copilul se naște tehnologic, el se naște pe sine. A te naște tehnologic înseamnă să-ți ucizi elementul tranzitiv, obiectul tranzacțional în psihologia lui Winnicott dispare. Relația mamă – copil este pusă în paranteze, este protezată prin interfațarea mașinală. Copilul devine simultan și el cyborg prin faptul că-și ajustează singur nașterea într-o manieră tehnologică. Prin această formă, de fapt, ectonogeza nu suprimă o condiție a femeii, ci a umanității. Subiectul este sensibil și vă promit că revista #hibridmedia va coordona la Cluj o serie de dezbateri pe această tematică. 

Nu în ultimul rând, ectogeneza este un discurs futurist sau încă futurist, deși aproape de materializare. Ca multe alte idei de genul, și aceasta ne pune fățiș provocarea unui viitor posibil distopic, cu toate că Zoltvan Istvan și, pe alocuri, Soraya Chemaly fac trimitere la beneficiile medicale, ceea ce nu ar putea fi decât o chestiune pozitivă. Ironic: distopie prin apelul la beneficii medicale. Imaginația lui Aldous HuxleyBrave New World, a lansat provocarea: ovarele îndepărtate chirurgical sunt fertilizate în recipiente artificiale. LSD sau imaginație?

Se configurează mai coerent acea media fossils propusă de Jussi ParikkaDe fapt, nu vorbim despre fosilizarea corpului, ci despre telefosilizarea lui via Gregory Chatonsky. Corpul sub lupa tehnologiei se transgresează în corpul tehnologizat/ născut tehnologic sub lupa tehnologiei. Accesul la el este facilitat de ceea ce a devenit el sau ceea ce se află în continuă devenire. 

Devenirea corpului merită toate strădaniile unei alte serii de analize. 

 

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.