Schita de scriitura: (n)etica informatiilor. Trilogie

Arheologia media propusă de Jussi Parikka a fost particularizată prin arheologia rețelei, doar amintită de mine în teza mea de doctorat ca și exemplu pentru procesarea datelor/ informațiilor într-un cadru rizomatic precum cel al unei rețele. Într-o societate informațională, continuând fluxul de conectivitate, procesualitatea datelor/ informațiilor a devenit esențială pentru înțelegerea fluxului însuși. Opțiunea unei viitoare scriituri ar continua studiile doctorale, aplicând cuplul (de)coda & (re)coda întregii rețele în interiorul unei extrem de relevante filosofii a informațiilor.

Prima premisă a demersului meu ar fi oferită de mixajul rețea – flux informațional. De aici pornesc arheologia rețelei, din interiorul dinamismului încă cu blurări de sens al fluxului. Cum anume se realizează decodarea, interpretarea și înțelegerea rețelei de informații? Tipologia de date/ informații este supusă unei hermeneutici structuraliste – procesarea. În acest sens, devine esențial rolul elementelor construite de noi prin schematismul (de)coda & (re)coda.Mecanismul este filtrat printr-o dublă ipostaziere: filosofia informațiilor (tipologii de informații analizate după modelul Luciano Floridi) și analiza de intelligence (analiză inteligentă de date/ informații). De fapt, procesarea datelor se transformă într-o analiză mai generală inteligentă. Arhivele sunt dezvăluite prin intelligence, în interiorul căreia se conturează ca element central cuplul decodare – recodare. Opțiunea mea este legată de cyber – inteligență tocmai datorită faptului că includ intelligence-ul, ca formă de înțelegere a arhivei, în discursul despre fluxul informațional al rețelei. Aici poți să vezi acel too much conectivity al lui Manuel Castells.

A doua premisă a posibilei scriituri este constituită de câmpul etic al descoperirii informațiilor și aruncării lor în fluxul rețelei. Ar fi interesant de surprins prezența sau absența unui echilibru între cantitatea de informații expusă și calitatea acestora. Argumentațiile ar merge în direcția afirmării că este esențial să discutăm despre cyber-inteligență în concordanță cu o etică a informațiilor, adică a utilizării lor în cyberspațiu. Deconstruirea unei semantici web, de exemplu, presupune analiza naturii informațiilor expuse, vizibile, un dualism permanent între decodare și recodare. În analiza datelor/ informațiilor comunicate în rețeaua virtuală se regăsește spectrul etic al utilizării lor. De fapt, este liberă de orice constrângere o informație? Aceasta este întrebarea care fundamentează discursul despre (n)etică. (N)etica este un joc de cuvinte derivat de mine din Netica, program software dezvoltat de Norsys Software Corporation. Rolul acestuia este să faciliteze înțelegerea unei rețele prin aplicarea unor algoritmi. Aruncarea datelor/ informațiilor în rețea pare că este absolvită de spectrul etic, urmând modelul deresponsabilizării produse de spațiul virtual față de cei cu care relaționăm. Relația levinasiană face-à-face ne responsabilizează față de Altul din structura relațională, însă spațiul virtual vine tocmai să ridice responsabilitatea de pe umerii interlocutorilor comunicării. Face-à-écran-à-écran-face, prin intermedierea monitorului și a avatarurilor, nu ne mai face responsabili față de Altul, aflat dincolo, la capătul mesajului filtrat virtual. Acum, în cazul rețelei înțesate de fluxuri de date/ informații vorbesc despre (n)etică, nu despre etică, adică despre cum anume pot înțelege funcționarea acesteia. Putem justifica etic acțiunea unui user într-o rețea? Putem suprima libertatea scurgerilor informaționale după unele principii etice? Tocmai aici intervine propunereaposibilei scriituri: cyber-inteligența (cyber-intelligence) (n)etică, adică analiza inteligentă a fluxului de date/ informații, o arheologie a rețelei menită să facă inteligibilă tocmai funcționarea acesteia.

Ecologia retelei. Despre comunicarea datelor si utilizatorilor

Comunicarea este alterată în spațiile virtuale, mesajele sunt afectate de zgomote externe, de factori care intervin între informator și informat. Într-un spațiu cu atâtea patogenități, în interiorul căruia contagiunile afectează în lanț toate obiectele existente, avem în față trunchierea comunicării. Datele suportă mutații, iar ontologia virușilor1 propune o ontologie și a datelor – informații.

Prin analiza situsului acestora vom urmări să conexăm comunicarea de date cu comunicarea utilizatorilor în contextul patogenității rețelei, fiind necesară o ecologie a acesteia din urmă. Filtrarea rețelei2 poate fi începută prin mecanismele propuse de către web 3.0, formule de clarificare a haosului cyberspațiului. Mai mult decât atât, demersul meu  încearcă să propună ecologia rețelei ca formă de reglementare a pendulărilor între etică și (n)etică atunci când vine vorba despre utilizatori și informații/ date. Cum se realizează această ecologie? Aici voi reveni la primele puncte ale episodului pilot: arheologia rețelei și analizele cyber-inteligente. O arheologie a rețelei va presupune simultan, voi încerca să indic, și o ecologizare a acestei structuri.

1 În partea a doua a tezei mele de doctorat am propus analiza Ontologiei virusului.

2 Ecologia rețelei este o structură împrumutată din ecologia media.

 

1 thought on “Schita de scriitura: (n)etica informatiilor. Trilogie”

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.