A fi sau a nu fi Capitala Culturala. Clujul nu avea nevoie ca de aer de acest titlu

Cluj-Napoca a ratat titlul de Capitală Culturală Europeană, Timișoara fiind preferata juriului. Decizia a născut comentarii care mai de care, pornind de la motivele pentru un astfel de insucces al administrației clujene și ajungând până la a arăta cu degetul în ograda bănățenilor, că de ce ei? Dar, oare, să fie acest fapt un rateu pentru orașul de pe Someș, asta după ce el era creditat cu cele mai mari șanse?

Unii au primit cu tristețe vestea: ar fi meritat Clujul, are aia, aia și aia, au spus. Alții, în schimb, au încercat să caute motivele pentru care nu a fost ales Clujul. Printre ele, mai jos.

Clujul nu este un oraș multicultural, iar un exemplu ar fi cazul plăcuțelor bilingve. La Timișoara, toată lumea are loc și nu doar atât.

Clujul a avut primari și președinți de Consiliu Județean arestați pentru mită. Contează, se pune la socoteală? Timișoara pare să aibă doar problema cu retrocedările aiurea din centrul istoric. Mă rog, acestea sunt mai vizibile.

Clujul are Pata Rât, mulți oameni fiind uitați la o margine de oraș european. Comunitatea activiștilor a fost constant foarte vocală și bine a făcut. La Timișoara e totul roz, pare.

Clujul are mai mult gunoi decât Timișoara și nu știe cum să scape de el. Administrația de aici nu a fost în stare să ridice un centru de management al deșeurilor.

Ați văzut drumurile din Timiș? Ca-n palmă. Aici, dacă vrei să mergi într-o excursie în afara orașului, îți vei rupe mașina. Vezi drumul spre Băișoara. Pardon, s-a asfaltat. Contează?

Traficul e mai sufocant în Cluj-Napoca decât e în Timișoara. Aici te dai pe dealuri, acolo, pe câmpie.

În centrul, la Cluj, îți bei cafeaua și inhalezi și ceva noxe de la mașinile care trec pe Eroilor. La Timișoara, ai culoar pietonal între catedrală și Operă.

Untold e mișto la Cluj, dar e cu probleme de ocupare ilegală a spațiului public și de gestionare frauduloasă e banilor. De Timișoara nu știu nimic în materie de concerte, poate că nu sunt din astea mari, de aia.

Lista ar putea continua, dar nu ar avea rost, ați prins ideea. Nu am nici cea mai mică idee dacă juriul a ținut cont de toată această înșiruire sau ea se află în mintea noastră. Desigur, te apucă revolta când vezi că orașul în care lucrezi/ activezi nu e în stare nici de asta. Dar, mai apoi, după o limpezire a minții, îți pui întrebarea: avea Clujul nevoie ca de aer de acest titlu? Eu spun că nu, că administrația locală poate furniza acestui oraș o creștere organică, iar comunitatea o poate susține.

 

Ce înseamnă a fi Capitală Culturală Europeană

Desigur că e bine să dispui de un astfel de titlu, vezi cazul Sibiului. Dar, același caz îți scoate la iveală un fapt pe care un oraș de talia Clujului ar trebui să-l disece bine: statutul presupune un puseu de creștere, adică nu ceva exponențial în evoluția sa, ci un boom. Timp de un an, orașul e resuscitat non-organic pentru o creștere accelerată în tot și toate. Sibiul o știe, iar acum o simte.

Cluj-Napoca este un oraș cu multe minusuri, foarte multe, dar e un oraș care s-a dezvoltat enorm în ultima perioadă. A devenit un pol, atrage ca un magnet o groază de chestii, printre care, desigur, și unele negative. Stă în puterea administrației locale și a comunității să-i confere acestui oraș creșterea organică de care are nevoie și care ar presupune lipsirea de titluri care să-i aducă salturi necontrolate. Marea notă de subsol e asta: Clujul trebuie să fie adus la acel nivel, nu e suficient să se numească așa și să se creeze fantezii de genul Silicon Valley de Transilvania. E suficient să fie Cluj, cu propria-i identitate și dezvoltare bazată pe o comunitate frumoasă. Sincer, chiar cred că aceasta există în Cluj și e vocală, dar e momentul să fie și mai și decât a fost, să fie mai vizibilă.

În acest sens, organicitatea creștere acestui oraș e conferită de planuri constante de dezvoltare pe toate planurile, pe urmărirea și exploatarea pozitivă e potențialului oricărui segment. E nevoie de răbdare, dar totul e cu bătaie lungă, nu timp de x ani. Dacă se poate? Da, Clujul este încă atractiv din foarte multe puncte de vedere. Până când? Depinde de mulți factori, îi puteți intui.

Mai este o chestiune de spus aici: există un zvon, în ultima perioadă, cum că trebuie să plătești scump pentru a trăi în acest oraș, în Cluj. Titlurile, mai mult sau mai puțin pompoase, poate că ar fi dus acest zvon la nivel de speculă. Nu știu, poate că era nevoie de asta pentru a conștientiza comunitatea și administrația locală să treacă la următorul pas. Poate că titlurile sunt date unor orașe care au nevoie de asta pentru punerea în evidență a potențialului lor, nu pot și nu vreau să analizez asta.

În altă ordine de idei, trebuie să felicităm Timișoara cu al ei slogan: ”Luminează oraşul prin tine!”. Acestui oraș îi lipsea un proiect comun, cum au mărturisit cei care au lucrat la programul candidaturii. Acum îl au. Ce vor face?

”Mizăm pe artele spectacolului, mai ales pe teatru, dar şi pe Filarmonică, pe jazz, pentru că Timişoara a avut o tradiţie în jazz foarte serioasă, iar acum ar trebui internaţionalizată, să avem un festival de jazz în Europa. Vrem să diversificăm, să rezolvăm nişte probleme ale oraşului. Artele vizuale, de asemenea, vor fi bine reprezentate, să nu uităm că Timişoara a dat grupul Sigma (un curent în arta românească din anii 1970, n.r.), dar şi în muzică, pentru că Timişoara a dat ţării grupul Phoenix. Dar acestea sunt moşteniri din trecut. E timpul să facem pasul înainte. Trecutul e un reper bun, dar trebuie să mergem înainte”, a precizat pentru Agenţia de presă News.ro Simona Neumann, directorul executiv al Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană.

Eu le urez succes și îi doresc și aștept să văd Clujul ieșind din nou la rampă.

 

 

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.