#clujliber e un concept de oras inteligent cu mijloace de transport corespunzatoare

La o simplă ploaie, Clujul o ia razna…sau clujenii, nici nu mai știu. Rețelele urlă că totul e blocat, că lumea s-a repezit să se urce în mașini. Ce uităm aici e că lumea merge cu mașina, traversează Clujul cu autoturismul personal din varii motive. Rezultatul constă în mulțimea de ambuteiaje, iar sintagma de oraș inteligent e doar o simplă Fata Morgana. #Clujulliber e o inițiativă recentă pe care am văzut-o pe Facebook.

Parcă o văzusem inițial sub numele #clujulfaramasini sau ceva de genul. În orice fel ar fi, ideea de bază era să mergem pe unde avem nevoie fără mașini. Am scris acum ceva timp pe blogul meu de pe Adevărul despre ce anume înseamnă un oraș inteligent.

Iniţiativa Amsterdam Smart City a demarat în 2009 prin implicarea într-un număr destul de mare de proiecte a trei componente cheie: cetăţenii, autorităţile şi sectorul business. Printre scopurile asumate de oficialităţile acestui oraş se numără trei extrem de importante: reducerea traficului, salvarea energiei şi creşterea siguranţei. Totul este gândit în inter-conectare: smart mobility, smart living, smart society, smart areas, smart economy.

Totul e centrat în jurul conceptului smart. Da, iar primul element din schemă e dat de reducerea traficului.

Ei bine, vă spun din proprie experiență, că acest lucru se poate face la Cluj doar prin anumite măsuri radicale. Încerc să îmi reduc la maxim costurile și timpii de deplasare. Așadar, folosesc de la mașina personală până la bicicletă ca mijloace de deplasare, însă sunt condiționat de dusul fetiței mele la grădiniță.

Cu bicicleta ies cel mai ieftin, și asta necesită service-are, și cel mai rapid: 40-45 minute pe traseul casă – job, aproximativ 19 km. Dezavantaj: nu-mi pot duce fetița la grădiniță. Sincer, aș încerca dacă aș avea piste speciale, dar nu am.

Apoi, cu mașina e comod: îmi duc fetița la grădiniță, fac cu totul aproximativ 50 – 70 minute. Sigur, ies cel mai scump așa.

Am încercat cu mijloacele de transport în comun. Timp: o oră și 50 minute doar dusul. Am mers cu fetița în picioare (atenție, are 4 ani!!!), m-a costat mai puțin ca mașina, dar mai mult decât cu bicicleta. Am așteptat autobuzul, am stat în picioare și i-am oferit fetiție o experiență din care a tras concluzia că nu mai vrea să meargă așa.

Soluție: reconsiderare a mijloacelor de transport în comun

Dacă vrem să apelăm la această formulă, trebuie să renunțăm la ipocrizii și să spunem răspicat: nu avem mijloace de transport în comun corespunzătoare și linii dedicate lor. Punct! Când stai câte 20 minute să vină autobuzul și mai mergi și lipit de uși sau cu copilul în picioare, spui pas. Da, linii dedicate și număr de autobuze pe măsură.

Soluție: reconsiderarea bicicletei ca mijloc de deplasare

Bicicleta ar trebui văzută de municipalitate drept un real mijloc de transport. La ce avem acum, nu se poate pune în discuție asta. Sincer, noi, cei care apelăm la bicicletă pentru deplasarea la job sau prin oraș, suntem considerați drept curajoși. Adică, e o chestie care nu ține de firesc.

Până la noi reconsiderări, voi încerca să-mi schimb mașina, să-mi agăț bicicleta pe cârlig și să fac un hibrid: după ce-mi las fetița la grădiniță, îmi dau jos bicicleta și traversez Clujul. Vă țin la curent cu ce-mi iese.

 

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.