De ce rateaza companiile un concept precum inovatia

Ce înseamnă inovația pentru o companie? E o întrebare dificilă, căci majoritatea business-urilor nu au inclusă vreo astfel de componentă în planurile lor de dezvoltare. Păcat, aș spune, ar trebui să o aibă. Inovația nu presupune în mod necesar să inventezi lucruri și să le înregistrezi mai apoi ca mărci din curtea proprie. Inovația ca proces este un act în trei puncte, unul care pornește de la imaginație, trece prin creativitate și ajunge, într-un final, la inovație.

L-am preluat pe Ken Robinson. Citindu-ul, mi-am dat seama nu doar de absența acestui element din curtea majorității companiilor, dar și de faptul că cele care-l au, nu reușesc să-l exploateze corespunzător. Practic, prin asta răspund necesității din titlu: sunt două aspecte: fie ratează schema din punct de vedere procedural, fie nu-și dau silința să înțeleagă beneficiile pe care le poate avea procesul pe termen lung.

Pornim la drum cu imaginația. Dar cine are timp și nevoie de ea? Compania va folosi acest element doar în contextul în care, prin creativitatea ta, îi vei aduce un beneficiu concret. Simplu și la obiect, adică o gândire pe termen scurt. Sunt puțini cei care gândesc în profunzimea lucrurilor, ajungând să vizeze ceea ce denumește Robinson prin inovație.

Schema ar fi aceasta: te folosești de imaginație, devii creativ și, apoi, treci la inovație pentru business-ul respectiv. Această triadă este ratată fie din cauză că se țintește produsul ultim înainte de exercițiile imaginației & creativității, fie că nu există interes pentru dezvoltarea acestui palier.

Produsul ultim este inexistent fără exercițiu, adică fără un timp în care angajatul are răgazul așezării ideilor sale într-o ordine anume. E ca și cum, spune același Robinson, te duci la o competiție de alergare tip maraton fără un strop de antrenament în prealabil. În plus, îți stabilești și obiective. Companiile vor beneficia de pe urma roadelor angajaților săi doar atunci când vor începe să înțeleagă funcționarea întregului mecanism.

Până atunci, totul e doar flatus vocis, o gargară care se lasă doar cu ținte și piste false.

Cealaltă situație, cu dezinteresul în legătură cu acest palier, nici nu ar fi de discutat. Lucrurile sunt simple aici, companiile nu au nici cea mai mică idee despre ce anume presupune inovația, nu știu cu ce se mănâncă și nici nu-și doresc asta. Ei bine, ele nu sunt conștiente de impactul pe care l-ar putea avea integrarea unei astfel de componente pentru fluxul muncii și raportat la beneficii pe termen lung. Un angajat dezvoltat înseamnă sau ar trebui să însemne un plus de valoare posibil adus companiei. Face sens? Eu înclin să cred că da.

Notă: reiau ceea ce am spus la începutul acestui material –  inovație nu înseamnă în mod necesar că inventezi ceva.

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.