The Himalayas, daca nu-ti plac filmele americane cu eroi care salveaza orice

The Himalayas e genul de film despre care zici sigur că nu-i american. Adică, eroul principal nu are mușchi, nu este invincibil, nu conduce o camionetă Chevrolet și pare un individ comun, banal chiar. De fapt, modul de punere în scenă a unei povești reale e atât de diferit, dar, totuși, atât de specific zonei asiatice. Notă: filmul încă păstrează acea senzație că ai nevoie de vreo 30 minute să te obișnuiești cu atmosfera.


Avem așa: filmul ne zice povestea reală a tentativei de recuperare a cadavrului alpinistului Park Moo-taek, mort pe Everest, într-o expediție desfășurată în anul 2005. De fapt, atunci au murit trei alpiniști, iar acea expediție umanitară a fost inițiată de vedeta alpinismului sud-corean Um Hong-gil cu dorința aducerii din Himalaya a corpului bunului său prieten, Park Moo-taek.

Am auzit păreri că filmul ar fi, de fapt, două filme într-unul singur, că e lung și că existe contraste între așa-zisele sale părți. Adevărat, oarecum. Prima parte ne prezintă ce anume a stat la baza prieteniei dintre Um Hong-gil și Park Moo-taek – ascensiunea dificilă pe Kanchenjunga, una realizată în condiții vitrege și în situația limită a unei nopți într-un adăpost improvizat, să-i zic așa, la sub 100 m de vârf. Ei bine, pregătirea în sine pentru această provocare are numeroase momente comic, care te fac să te întrebi dacă, nu cumva, nu te găsești într-o comedie asiatică. Doar aura generală foarte serioasă a căpitanului Um Hong-gil îți aduce aminte că e serioasă treaba.

A doua parte e despre expediția umanitară de recuperare a cadavrelor alpiniștilor. Despre ascesiunea celor aflăm de la televizorul din film, nimic special menționat. Park Moo-taek a murit în Pasul 2, la cota 8750 m. Recuperarea cadavrului său era o misiune spre imposibil de realizat. Totuși, Um Hong-gil s-a încăpățânat să redea oamenilor ce aparținea muntelui, cum se zicea despre corpurilor celor morți în Himalaya. Acum începe drama și modul în care regizorul corean a reușit să surprindă trăirile personajelor. Nu a fost despre eroisme, nu e loc din astea în Himalaya, nici despre personalități, despre cu anume au făcut ei, ci, mai curând, despre cum anume au trăit ei un imposibil. Cred că, în realitate, cam toată lumea știa deznodământul, dar au încercat să (re)trăiască similar cu Park Jeong-bok, cel care a reușit cea mai curajoasă ascensiune solo a Everestului din istoria alpinismului corean: plecând spre Park Moo-taek, aflat în Pasul 2, în noaptea în care niciun alt echipaj nu s-a alăturat unei eventuale misiuni de salvare.

Vă recomand filmul, chiar dacă va fi nevoie de nițică răbdare și trecere peste unele momente ciudățele. La urma urmei, și acestea fac parte din poveste, iar The Himalayas e despre momente și trăirile unor persoane ca oricare dintre noi.

 

 

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.