Astept clipa in care politicienii isi vor cere scuze tuturor copiilor din Romania. #asteptinvan

Alerg pe poteci din Apuseni și dau peste un copil. Am crezut că e cu gașca din spatelele meu, dar am pus întrebarea pentru siguranță: Ești singur, pe aici? Cu capul plecat, vocea stinsă și piciorul scormonind nisipul: Apoi, nu. Involuntar, și-a ridicat privirea pentru o secundă parcă dorind să-mi arate tovarășii săi. Am privit în zare și am reușit să disting siluetele unor vaci. Am plecat neputând să-i mai spun aproape nimic, cu gândul la miile de copii în situația acestui copilaș. Tăcerea m-a cuprins și pe mine, și pe el.

Din mașină, lucrurile se văd în viteză. Nu și atunci când mergi pe un drum semi-forestier și când, pe margine, zărești trei copii. Erau frați. Se jucau cu niște lemne, jucării improvizate. Am vrut să opresc, dar le-am zărit în ultima clipă tatăl și partenerii lor de nădejde pe dealuri: oile. Mi-am adus aminte de copilul de pe munte și m-a cuprins tristețea.

Un copil din zece din mediul rural se culcă seara înfometat. În 2016, jumătate dintre copiii din România (49.2%) erau expuși sărăciei și excluziunii sociale, dublu comparativ cu media europeană (26.4%) (sursa: Eurostat). Asta înseamnă 1.8 milioane de copii, să vă dau și într-o altă formă aceste date. Situația este mult mai rea la sate comparativ cu mediul urban. Pentru România, e trend ascendent, contrastant, din nou, cu ceea ce se întâmplă la nivelul statelor membre UE.

Avem o atitudine sfidătoare față de educație și PIB-ul acordat acestui segment. Manifestăm repulsie totală față de reformarea sistemului de învățământ, ne îndoctrinăm sistematic copiii cu rahaturi și le livrăm cele mai obscure metode de educare.

Desconsiderăm copilul ca ființă în societate. El este privit ca o anexă, ca factor stresant, mai curând. Societatea noastră își neglijează propriul viitor prin uitare. Vă rog să analizați cu atenție meniurile preșcolarilor. Analizați și gândiți foarte bine dacă ceea ce primesc ei este ok din punctul de vedere al vârstei și sănătății lor. Nu vă cer să le comparați meniul cu cel al unui pușcăriaș, vă rog să o faceți așa, la modul general. Societatea îi include și pe părinți, și ei sunt parte din tot acest mecanism. Avem parte de atât de multe exemple triste, încât rămânem pironiți într-un șoc care ne face să ne tremure întreaga ființă.

Aș putea continua la fel cum ați putea continua și voi. Dar, mă voi opri. Voi zice doar atât: aștept momentul acela când o să văd cum politicienii își vor cere scuze tuturor copiilor din România, cum își vor pune mâinile pe capete alea seci ale lor și vor spune cu lacrimi în ochi: Vrem să nu ne mai batem joc de viitorul acestei țări. Atât vreau…

sursa foto: pixabay.com

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.