Bucegi. Da, trebuie să te duci musai în Bucegi și să urci pe munte, cel mai ok, la peste 2.000 m. Nu știai de mall-ul de sus, de Babe Mall? Se mănâncă bine, la aer curat, o poză faină, un traseu în șlapi, scapi de toate grijile. Frumos, nu ai ce spune.

Sâmbătă dimineața. Ai bătut atât de mult drum și ești plictisit. Aseară, ai rupt masa la ceva restaurant și n-ai chef de încă o tură așa de dimineață. Ce să faci? Da, ai ditamai muntele în fața ta și cam de aia ai venit acolo, nu? Să le arați prietenilor că ai fost pe munte. Cum ajungi?

Varianta 1. Telecabina spre Babele. Pe echipezi frumos cu papuci sau noii tăi adidași luați din mall. Eventual, îți dai cu ceva cremă de soare pe față, să nu ai probleme. Ochelarii. Nu poți uita ochelarii ăia șmecheri. Ață spre coadă. Stai la rând, spui glume, e fain la munte. Urci în telecabină, vezi pe unul care e verde la față, tragi o glumă și parcă începi să respiri alt aer. Te dai jos la 2.000 m, e altceva. Băi, așa ceva. Imediat, ataci zona de poze/ selfie-uri. Păcat, mare păcat că au pus ăștia gard de protecție la Babe, puteai excalada un colțișor pentru un unghi mai bun. Mai e o piatră mai mare puțin mai încolo. Haide, nu poți renunța acum, dă o fugă.

Auzi în stânga ta: păi, să mergem atunci și până la Omu dacă tot am urcat până aici. Te bagi, nu e mare scofală. E doar o potecuță și e bine marcată. E soare, e frumos afară. Se aud în spate tunete. Tu mergi în față, îi dai bice. Ideea este să nu te întorci, să mergi spre Omu, cu plăsuța/ gentuța ta și cu papucii cu talpă subțire. Râs și voie bună. Nici măcar primii stropi combinați cu grindină nu te fac să dai înapoi. Hai, hai. Unii le spun copiilor să nu se uite înapoit, tot înainte.

Varianta 2. Telecabina e pentru cei care nu pot. Tu ai cu ce, așa că urci cu mașina până pe TransBucegi. Îi dai talpă iute pe serpentinele înguste, faci poze cam pe unde apuci și, într-un final, îți găsești un loc numai bun de așezat un mic grătar la final. Eh, mare barosan poți fi tu cu grătarul la 1800 m. Ăia care au ieșit în pădurea de lângă bloc sunt doar niște săraci. Cobori din bolid, te gătești și o iei la pas spre Babe pentru poze și selfie. Te gâfâie un abrupt, dar nu renunți, tragi geanta după tine. Pietricelele din pantofi te sâcâie mai rău ca norii de furtună care se adună deasupra capului tău. Tot înainte. Or avea ăștia ceva restaurant dacă se pornește ploaia mai tare? Păcat că nu s-a gândit nimeni să facă un mini-mall la Babe sau la Cota 2000 din Sinaia. I-ar fi zis: Babe Mall. Ce mișto ar fi fost să-ți iei haine de la peste 2000 m, ai fi foarte tare, nu? A, să nu-ți uiți boxa portabilă. Ar fi așa mare păcat ca toți drumeții ăștia cot la cot cu tine să nu-ți asculte porcăriile.

Tragi poze, te minunezi, escaladezi la propriu Sfinxul, arunci una-alta pe jos și îi dai retur. Te mai pornești și spre Omu, dacă-i vânt de dus. Frumos, e ceva deosebit.

Cum am spus de atâtea ori: din păcate, trebuie limitat accesul oamenilor în anumite locuri. Aș fi optat pentru neasfaltarea drumului până la Piatra Arsă, am fi redus din numărul celor care se avântă complet nepregătiți pe munte. Dacă există avertizare de ploaie/ furtună, ar trebui ca Salvamontul să iasă cu o tăbliță direct pe poteca spre Omu și să scrie mare: Avertizare de ploaie! Mergeți pe cont propriu, noi nu venim după voi!

În rest, să ne bucurăm de munte, de cumpărăturile de la Babe Mall, de pozele cu fețele speriate de furtuna din spate și de aerul poluat fonic de boxa adusă cu aplomb până la peste 2000 m. Hai, drumuri cu soare.

Un share daca ti-a placut:
error0