Cămara bunicii: vremuri noi, obiceiuri din vremuri uitate

Mai țineți minte cămara bunicii veșnic plină cu de toate? Rafturi burdușite, borcane cu tot felul de minunății. Era un soi de colțișor magic în care nu aveam acces, dar care mustea de te miri ce. Rânduiala era foarte strictă, doar omul care o așezase în forma asta avea acces, adică bunica.

În bucătăria de vară, era tot timpul ceva care fierbea, se prepara. Acolo, se plăsmuiau surprizele. Oricât de întunecos era acel loc, că era și nu înțeleg nici acum de ce anume, era un magnet. Te îmbia să intrii să vezi ce se mai pregătește. Voiam un compot? Nu era problemă de găsit, ci de ales: de vișine, de gutui, de prune sau cireșe. Dulcețuri? Un fleac. Dulceața reprezenta un desert fundament care venea la pachet cu o diversitatea fabuloasă. Fasole la borcan, pastă de jumări, celebrul bulion sau chiar pastă de roșii și multe altele. Putea veni orice tip de cataclism, război sau mai știu eu ce pandemie, cămara bunicii putea întreține familia fără niciun fel de probleme timp de câteva luni. Nu una, câteva luni!

De altfel, dacă îmi aduc aminte bine, bunicii nu aveau de ce să meargă la magazin. Pur și simplu. Nu au nici acum, de fapt. Nici măcar pentru atât râvnita în zilele noastre făină – aveau saci întregi depozitați bine. Mălai? Fără probleme. Șura era plină – ochi de porumb/ cucuruz în orice moment al anului. Știm de unde își procurau legumele și fructele. Lucrurile încă se mențin în cam aceeași notă și acum. Bunica soției avea mere inclusiv pe timp de iarnă, așezate frumos în cămară, în niște lădițe. Acum, are bine peste 70 de ani și are cam de toate, cât îi mai permite fizicul. Nu se lasă, vrea să facă mereu câte ceva, să aibă la casă tot ce trebuie. Îmi aduc aminte că am prins-o și pe stră-bunica ei, o femeie tare care se ținea bine la aproape 80 de ani. Își gătea, avea cămara ei, avea mereu să-ți dea ceva când îi treceai pragul și mânca tare pitos, cum zicea de multe ori. S-ar fi supărat rău dacă ai fi refuzat-o. Hmm, brânzoici…A ținut inclusiv vaci și oi până când a putut merge singură. Îmi aduc aminte de poveștile pe care mi le spunea despre război, despre ce vremuri a prins atunci, despre ce puteau face oamenii pentru o mână de…făină. Dacă ar trăi aceste vremuri, i-ar părea haios nițel să ne vadă grija excesivă pentru alimente, o grijă care ne este dată de un virus și de neputința noastră de a produce. Vorbesc de oameni din vremuri apuse care erau obișnuiți să facă lucrurile cu propriile lor mâini.

Modul acesta de a pune deoparte și a avea constant alimente din ograda proprie indiferent de vreme/ vremuri îmi pare acum soluția perfectă și relaxantă de a privi timpurile noastre, acestea de azi, de mâine. Știu, tradițional și învechit, dar, sănătos.

O să-mi spuneți că nu se mai practică, nu este timp, că nu se poate, bla-bla. Dar, mi s-a părut fascinant ca să văd că bunicii încă practică acest sistem. Înainte de a începe grozăvia cu coronarivusul ăsta, am mers la bunicii soției să-i vedem. Să încercați să nu ieșiți pe cât posibil, încercam noi să inițiem dialogul. Pentru ce să ieșim din ocol? Nouă nu ne trebe, dragă, nimica! Replica asta mi-a rămas în minte și mi-a reamintit de cămara bunicii.

Nu poți replica asta într-un apartament în oraș, dar nici nu mă împiedică să nu mă gândesc la faptul că am renunțat așa de ușor la a face chestii, la a le produce. Vine ceva neprevăzut peste noi și suntem…pierduți. Bălăurim bezmetici după hârtie igienică, după tot felul de conserve și alte alimente nesănătoase, întrebăm psihotici despre făină, unde a dispărut făina??!!, afișând comportamente hilare.

Rămân doar cu amintiri plăcute. Dulceața și compotul de vișine, silvoița – am mai primit un borcan magic și acum, veșnica miere, însă nu aia superzaharisită din market. Mno, om trece și peste asta și poate ne-om regândi puțin la ce anume înseamnă să mai și producem, nu să consumăm.

Foto credit: pixabay.com

Categories#hibride

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.