cugetări din balcon: libertate, școli online și reporniri post-pandemice

stări de urgență, stări de alertă, reporniri, psihoze, eliberări, libertate, părinți, copii, online, profesori și învățători, covid19, coronavirus, psihoze, infodemii, pandemii, măști, o groază de măști, psihoze, metode, învățămintele societății către fiii săi, alte psihoze. Psihoze.

cu mâna tremurândă, cu vocea răgușită și stinsă, societatea repornește. Ce dracului o mai fi însemnând și asta, om vedea în perioada următoare. Nu va mai fi la fel, ne asigură experții. Va trebui să ne obișnuim cu noua stare a lucrurilor. Ne vom muta online, dar asta nu înseamnă în mod necesar ceva rău. A fost o perioadă grea, cu libertăți suprimate de dragul unui presupus bine comun, căci nimeni n-a știut nimic clar și concret în toată această perioadă. Nu se va ști mai nimic nici de aici înainte, căci vălul de confuzii nu se va ridica instant după 15 mai. Vom bălăuri la fel ca acum câteva săptămâni, diferența fiind dată doar de inserarea unui termen nou: responsabilitate. Adică, #stayhome sau #staiacasă va deveni #aigrija. Vom și râmâne acasă, căci nu se va putea altfel. Societatea nu e pregătită pentru noul tip de deschis. Așa că ne vom închide singuri, dar ne vom păstra libertatea de a ieși individual și în mod responsabil.

individual. Da, așa vom face lucrurile. Va depinde de noi înșine. Cum era aia: prin noi înșine? Cine credeți că ne e alături în perioada asta să ne susțină? Deci, prin voi înșivă, prin noi. Vom face în continuare lecțiile, nu temele, seara cu copiii, îi vom asista la intrările online pe diferitele platforme pentru presupusele lecții ținute care-cum, care cum se pricepe, că nu i-a pregătit nimeni pe oamenii ăia nici să predea online, nici să fie experți în platforme, ne vom ține ședințele online, task-urile ne vor fi urmărite online prin sisteme de management, vom transmite aproape orice prin curier, iar urările noastre prin viu grai se vor transforma în live-urile, prin live grai. Vom fi altfel și tot acest altfel va fi din mers. Nu va sta nimeni să înveți tu cum să folosești un anume tool, nu se va opri lumea în loc pentru asta și nu vei avea pe nimeni aproape să-ți arate. Heirup. Îi dai înainte. Marea magie e că pur și simplu nu-ți mai pasă. Sunt voci, vor fi din ce în ce mai puține, care să îți spună cum anume se fac lucrurile, ce trebuie să faci în calitatea asta nouă a ta, părinte remote, lucrător remote, individ remote. Tututor ăstora, celor care îndrumă și arată modele de cum ar trebui să fie lucrurile, le vei arăta degetul, căci tu ești singur în schema asta. Pur si simplu nu are de ce să-ți pese, căci tu ești singur cu copilul tău la lecții, la job-ul remote, la ieșitul afară, la supraviețuirea în noua paradigmă. Nimeni nu știe nimic și asta ar trebui să fie o asumare generală, căci nimeni nu a mai trăit astfel de vremuri. Nu conștient.

te muți online aproape cu totul. Dacă, înainte, o făceai pentru amuzament sau să le arați altora ce chestii faine ai mai făcut, acum, ești obligat să o faci și să stai acolo. Cine refuză asta, pierde. Ăsta e noul joc. Unii îi spun adaptare. E noua curte, noul spațiu de joacă. Vom sta aici cu toții încă o perioadă bună.

vom învăța ceva din asta? Rămâne de văzut. Psihoze.

Categories#hibride

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.