#dialoguri, #jurnaldebord

Cum a reușit Claudiu Beletoiu la Tor des Glacieres: Dacă nu ești împăcat cu ceea ce ești, s-ar putea să ai cel mai temut adversar chiar în propria persoană

Facem mult mai puțin decât am putea, decât sunt în stare corpul și mintea noastră. Avem nevoie de un click care să...

Written by Rares Iordache · 6 min read >
Cum a reușit Claudiu Beletoiu la Tor des Glacieres: Dacă nu ești împăcat cu ceea ce ești, s-ar putea să ai cel mai temut adversar chiar în propria persoană 1

Facem mult mai puțin decât am putea, decât sunt în stare corpul și mintea noastră. Avem nevoie de un click care să ne (de)cupleze la trăiri existențiale. Vom ajunge în locuri nebănuite, vom constata că ne cunoaștem prea puțin și că acel drum alături de noi ne va conduce către un alt nivel al sinelui. Ne vom întoarce altfel. Ei, să termin cu filosofatul și să vă spun despre ce este vorba, de fapt: Tor de Glacieres, un eveniment fenomenal sau fenomenalitatea ca eveniment, e despre alergarea montană. Acum, vi-l aduc pe scenă pe Claudiu Beletoiu, alergătorul care s-a clasat pe locul al treilea la masculin și pe locul patru la open la această cursă. Am stat la povești, virtual deocamdată, dar, sper să am șansa și să alerg un drum alături de el.

Rareș: Salut, Claudiu. În primul rând, felicitări pentru cursă și rezultatul obținut. Cum ești, cum te refaci? Povestește-mi sentimentul pe care-l ai acum după cursă, la câteva zile după ce ai reușit nebunia asta?

     Claudiu: Mulțumesc, înainte de toate, pentru că ai dorit să faci cunoscută povestea despre acest concurs, TOR DES GLACIERS, care, până acum, este cea mai dificilă cursă la care am participat. De asemenea, cred că este cel mai dificil ultramaraton montan din Europa.

Momentan am reluat alergarea după 4-5 zile de pauză. Poate părea puțin, însă am observat că am o capacitate de refacere extraordinar de rapidă și, de asemenea, în curse, am observat că nivelul de a tolera durerea și nivelul de anduranță sunt foarte ridicate. Am un corp și o minte despre care am descoperit că sunt create pentru anduranță. 

Sentimentul cel mai prezent în mintea mea, în zilele aceastea de după cursă, pot să spun că este unul de realitate. Cumva, această cursă m-a făcut să fiu foarte ancorat în realitate, trecând peste euforia rezultatului și a reușitei de a finaliza aceasta cursă cu un loc foarte bun. Spun realitate deoarece realizez câte momente au fost la limită (mă refer aici la momente în care, dacă un pas era greșit, puteam să nu mai fiu în acest moment să povestesc despre această reușită). Mă bucur enorm pentru această reușită, este cea mai mare de până acum pentru mine și sper ca acest rezultat să aducă și alte lucruri faine în viațpa mea. 


Rareș: Cum ai perceput competiția în timp ce erai acolo, alergai? Ai avut momente dificile sau în care să te gândești că nu e ok ceea ce faci?

Claudiu: Sincer, nu prea ai timp să analizezi în timp că ești angrenat în cursă, deoarece timpul devine atât de relativ, încât nici nu îți dai seama de scurgerea sa. Orele devin zile, iar zilele devin minute. Pierzi atât de ușor notiunea timpului, încât totul devine o mișcare perpetuă. Judecând după ce am încheiat această cursă, îmi dau seama cât de dificilă este, cât de tehnică și am în minte cuvintele lui Luca Papi, câștigătorul de acum 2 ani al TOR DES GLACIERS: “Cele mai grele părți din Tor des Geants (cursa de 330 de km) vor fi cele mai ușoare din TOR DES GLACIERS. “

Având în vedere că aceasta cursă a durat, pentru mine, 158 de ore, momente dificile cu siguranță au apărut și sunt foarte diverse, de la dureri musculare, la episoade de halucinații sau probleme ale picioarelor din cauza umezelii și a ploii.

Niciodată în curse nu mă gândesc la lucurile negative, încerc să găsesc partea pozitivă a fiecărei situații, așadar, în mintea mea, nu există întrebarea: Dar de ce faci asta ?” sau gândul că nu este ok ceea ce fac. 

Fac cu plăcere aceste curse, din pasiunea mea pentru alergare și cred că asta este de fapt și esența și atuul care mă diferențiază față de alți alergători: IUBESC alergarea și muntele.


Rareș: Cum se împacă mintea cu corpul la astfel de distanțe? Bănuiesc faptul că e o discuție contradictorie constant.

Claudiu: Pentru mine, ecuația este simplă: trebuie să existe un echilibru perfect între psihic și fizic. De foarte multe ori, mintea va controla fizicul, dar și invers. Cred că este foarte important să fii împăcat cu sinele și să îti placă să petreci mult timp cu tine, dar în acelasi timp, să fii împăcat cu tot ce vei găsi în interiorul tău. Cheia reușitei, într-o astfel de aventură, cred că aici este: cât de mult îți place de tine. Căci dacă nu ești împăcat cu ceea ce ești, s-ar putea să ai cel mai temut adversar chiar în propria persoană. Așadar, în toți acești ani de alergare, pot spune că am ajuns la acel echilibru în care, cu bune și cu mai putin bune, mă plac așa cum sunt și constant încerc să devin un om mai bun. Tocmai de aceea, pot spune că această discuție în contradictoriu este de fapt un dialog foarte constructiv și benefic.

Rareș: Cum te-ai pregătit pentru cursă? Ai urmat un plan strict de antrenament, nutriție și alte cele de genul?

Claudiu: Mă pregătesc de aproape 2 ani pentru această cursă. Toate antrenamentele pe care le-am făcut au fost cumva făcute cu finalitatea acestei curse. Am fost înscris și anul trecut, însă, din cauza contextului COVID, cursa a fost anulată. Un plus, pentru că am avut mai mult timp pentru antrenamente.

Eu oricum urmez un plan de antrenament structurat pe obiectivele pe care le am, deoarece am ales in ultimii ani sa particip la mai putine curse, sa petrec mai mult timp in antrenamente, iar cursele pe care le susțin să fie curse obiectiv. 

Nutriția este destul de simplă, deoarece sunt vegetarian de aproximativ 8-9 ani, așa că aici nu este mult de lucru. Da, pe lângă nutriție, am grijă foarte mult și de schema de vitaminizare a ogranismului, deoarece de la un anume nivel de antrenament și de curse, este necesara și o schemă de vitaminizare. 

Specific 100% pentru această cursă, înainte cu trei săptămâni, am mers în Valle de Aosta, unde am parcurs aproximativ 200 de km din traseu, am petrecut zile la altitudine, dar am și urcat vârful Gran Paradiso de 2 ori (4062 m) pentru aclimatizare. 

Având în vedere că sunt 11 puncte în care traseul depășește 3000 de metri, focusul a fost pe aclimatizare și obișnuirea corpului cu tehnicitatea traseului.


Rareș: Mărturisește o chestiuță comică din timpul cursei, care fie te-a amuzat fie te-a binedispus, să știe lumea că ultramaratoanele nu sunt doar despre lupte și monotonii existențiale.

Claudiu: Cred că una din situațiile cel puțin amuzante a fost în momentul în care ajuns undeva la 6 dimineața la un refugiu, sătul de gustul de geluri, cola sau alte lucruri dulci, am cerut un pahar de bere și cred că toată lumea din refugiu a rămas câteva secunde blocată/mirată uitându-se la mine, având în vedere că ceream bere la 6 dimineața, eu alergător fiind.

În acel moment, nu am perceput că era dimineață sau seară. Pentru mine, era o zi continuă, deoarece, de la start, primul calup de somn (din cele 6 ore în total) l-am avut în a patra noapte de cursă. Așadar, percepția zilelor și nopților cumva era departe de mine.


Rareș: Ai alergat pentru o cauză. Spune-mi puțin despre ea și ce anume semnifică pentru tine.

Claudiu: Da, de fiecare dată, într-o cursă de alergare, asociez și o cauză cu scop umanitar.

De data aceasta, am ales un proiect al Aosciației TOTUL ESTE POSIBIL, și anume proiectul VREAU SĂ MERG LA SCOALĂ. 

Link-ul campaniei este acesta: https://tinyurl.com/Claudiu-TOR

Eu cred că educația (de orice fel, formală sau informală) este foarte importantă pentru dezvoltarea noastră ca indivizi care se desfășoară în această societate. Și cum putem avea o societate mai puternică, dacă nu cu indivizi educați?

Cum a reușit Claudiu Beletoiu la Tor des Glacieres: Dacă nu ești împăcat cu ceea ce ești, s-ar putea să ai cel mai temut adversar chiar în propria persoană 15
Alături de Cornel Buliga, cel care a reușit locul 10 la Tor des Geants

Rareș: Ce planuri acum pe termen scurt, în afară de recuperare, desigur? Dar, pe termen lung?

Claudiu: Pe termen foarte scurt, este pe primul plan recuperarea fizică, dar și recuperarea somnului. Reluarea antrenamentelor este de asemenea prioritară, pentru că este foarte ușor ca, după o astfel de cursă, să te defocusezi și să vrei mai multă pauză decât ar fi necesar.

De asemenea, aș dori să mă focusez în găsirea unor sponsori pentru cursele viitoare, deoarece această cursă a fost 100% finanțată din resurse proprii și, din păcate, nu sunt un om bogat care să își permită susținerea pregătirii în vederea obținerii de rezultate de elită. Este dificil să susții din resurse proprii o viață de sportiv. Totul costă destul de mult (înscrieri curse, deplasări, cazări, echipament, vitaminizare, refacere și recuperare). 

La nivel de curse, aș avea în plan o cursă de aproximativ 200 de km și 20.000 diferență de nivel pozitivă în insula La Gomera, în luna noiembrie, însă va trebui să vedem finanțele ce spun 🙂 

Planul pe termen lung este acela de a deveni unul dintre cei mai buni alergători pe ultra distanțe montane și să pot concura la cel mai înalt nivel. De asemenea, studiez Educație Fizică și Sport si, pe termen mediu și lung, doresc să devin profesor de educație fizică, dar și să îmi obțin licența de antrenor pe zona de atletism/alergare și dezvoltarea zonei de lucru one to one cu persoane care doresc să înceapă sau să dezvolte zona de antrenamente de alergare. 

În incheiere, mulțtumesc pentru acest interviu și las invitația deschisă tuturor: mult spor(t) la alergare! 🙂

Written by Rares Iordache
(re)mixez idei ca #digitalguruhaha, B2B Solution Specialist, PhD Philosophy, Publisher, #ecommerce specialist #blogger, #alergator, #ciclist #passionaterunner #passionatecyclist Profile

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.