dor de alergare

căzut-au competițiile pe rând
și-mi mai rămâne doar singur un gând
să văd mulțimea adunată
sus pe poteca alergată

să simt fiorul la pornire,
să-l simt în cuget și-n simțire,
s-alerg nebun peste păduri
să mă afund între străfunduri

să simt cum trupul mi se frânge,
idei, fantasme mintea-mi strânge.
să cred că pân’ la capăt voi dansa
că voi putea, voi cugeta, voi alerga.

să simt finalul de poveste,
când am trecut atâtea creste.
s-aud mulțimea învolburată
și laolaltă adunată.

să cred, să sper într-un alt timp
când voi fi zeu iar în Olimp.
când voi fi iar în joc secund
și-n alergare cu un gând.