Știu că mulți dintre voi credeți că bicicleta este cel mai eficient mijloc de deplasare în oraș. Adevărat, în mare, dacă nu ar exista și nebunia de a alerga spre și de la job. În plus, un oraș precum Clujul nu e chiar cel mai prietenos cu bicicliștii. Pentru unii Read more…
bicicleta ca mijloc de deplasare spre o întâlnire business pare o blasfemie, n-are cum să se poată, să fie real. Îl și vezi pe săracu’ biciclist ca-n reclama aia tâmpită a celor de la Ford. El, biciclistul, ud leaoarcă, cu bicicleta la mână, îmbrăcat vai de el. De cealaltă parte, e Read more…
După un sezon plin de #ride2work, unul în care am încercat să ajung pe cât posibil la cât mai multe întâlniri de joia dimineață, a fost nevoie de o cireașă de pe tort, de un eveniment care să încununeze activitatea voluntară și prezența pe bițe prin Cluj. Așa, fără vreun ochi pe ANM, m-am suit pe bicicletă drept spre festivalul #ride2work, un soi foarte special de a bicicleta spre un festival. Deci, tot un #ride2, dar spre fest. #ridefest2017.
V-am demonstrat că mașina nu are nicio șansă în fața bicicletei în traficul din Cluj-Napoca. M-am sfătuit cu prietenii de la Beard Brothers și am zis să mergem mai departe, să vă zicem că mersul pe jos face piciorul frumos. Bine, sigur că nu noi am inventat treaba asta, dar Read more…
Mi-am zis să nu ratez prima ediție a #ride2work din acest an și m-am prezentat de bună dimineața. Omuleții erau acolo, mai cu treburi de despachetat, mai cu povestit cu călători ca mine. M-a distrat reacția unui biciclist din fața mea: la un pas de cortul #ride2work, a accelerat de pe pistă drept pe stradă, nu care cumva să fie acostat cu vreun măr sau un mic dejun sănătos. Mno, servus, ce faceți voi? Demersul acesta m-a făcut să mă gândesc la întrebarea pusă pe o rețea de un ciclist: cum vă sprijină pe voi compania pentru care lucrați să fiți eco- cum-vreți-voi și cu moralul sportiv ridicat.
Zonele rurale ascund niște tărâmuri incredibile, ai auzit de ele doar din povești. N-ai crede nicio clipă că ele există real, că-s doar plăsmuiri ale bunicilor. Ironic, multe dintre ele sunt doar la o aruncătură de băț, îndosite prin cotloane magice. Așa am pornit în căutarea Drumului Roman care ar lega cătunul Cubleșu de Topa. Sunt sate din comuna Cuzăplac, la doar câțiva kilometri de centru, dar ascunse bine după dealuri.
Păcurariu își strânje pe lângă el vreo câțiva câni, că dară un lup nu se tieme de doar doi câni. Apăi, când ghin, unu’ i duce pe câni într-o parte, iar ăilalți ghin la oi. Doi lupti să hie, că ți le omoară pe tăte, nu-ți mâncă din ele numa’ una Read more…
Pentru cei mai puțin cunoscători în domeniu, o bicicletă necesită revizii, la fel ca un veritabil mijloc de deplasare. Ei bine, să nu te bazezi pe faptul că dacă vezi acolo un lanț și niște pedale, atunci totul va fi gratuit. Fals! O revizie la bicicletă poate ajunge la costuri o intervenție minoră la o mașină. Cam acesta a fost motivul unui rateu: o tură lungă de aproximativ 65 km s-a transformat într-una scurtă de 25 km din cauza unei revizii neașteptate.
(more…)
Nu m-am gândit vreodată foarte mult la faptul că voi ajunge să alerg la 6.00 dimineața iarna sau că voi pedala spre job în jurul orei 7.50. Asta inclusiv la temperaturi de curățat parbrize, gen -14 grade. De o vreme, nu mai pot alerga dimneața, întrucât merg deja cu bicicleta spre job și ar fi cam mult din cauza expunerii la frig: aș alerga, aș face un duș, m-am pregăti de job și aș urca pe bicicletă. Wrong way! Totuși, mintea mi-a ridicat o întrebare: ce-i mai fain la sub -10, pedalatul sau alergatul?
E iarnă, temperaturile au cotit-o inexplicabil înspre -10 grade. Nu te îngrijorează, cel mult își tragi niște anvelope mai adecvate. Îi dai cheie, pornești ca vara, din trombă și, posibil, sfârâit de roți din parcare.
Am aflat că există și pe la noi firme care le oferă angajaților bani pentru achiziționarea unor biciclete, asta dacă aleg să se deplaseze așa pe ruta casă – job, dar nu-i exclusiv. Adică, știam că există tot soiul de bonusuri, dar nici chiar așa :)).
Uite, așa, mi s-a ivit în minte chestiunea aceasta: cum anume mă susțin și încurajează autoritățile clujene să renunț la mașină, să traversez Clujul cu orice altceva decât mijlocul personal de transport pe patru roți. Știți ce? Nu o fac, mințile lor nu pot produce decât asta: majorăm prețurile la parcările în centru!
