Mai țineți minte cămara bunicii veșnic plină cu de toate? Rafturi burdușite, borcane cu tot felul de minunății. Era un soi de colțișor magic în care nu aveam acces, dar care mustea de te miri ce. Rânduiala era foarte strictă, doar omul care o așezase în forma asta avea acces, adică bunica. Putea veni orice tip de cataclism, război sau mai știu eu ce pandemie, cămara bunicii putea întreține familia fără niciun fel de probleme timp de câteva luni. Nu una, câteva luni!