#in lumea copiilor, #jurnaldebord

Trascău Trail Run – proba family, o bătaie de joc la adresa copiilor.

Titlu prea dur, dar mi-l asum așa, scris la cald :)

Written by Rares Iordache · 4 min read >
Trascău Trail Run - proba family, o bătaie de joc la adresa copiilor. 1

Titlu prea dur, dar mi-l asum așa, e scris la cald 🙂 Nu-mi place să scriu chestii negative despre evenimentele de alergare, știu că e multă lume faină implicată, iar scopul e unul și mai fain. Știu că ele s-au ridicat mult în ultimii ani în privința numărului de participanți și că trag după ele comunități întregi. Știu că ele sunt antrenamente propice pentru elitele noastre din zona alergării și e un lucru extraordinar ca acestea să le aibă la îndemână. În același timp, știu și faptul că noi, alergătorii de pluton care venim în număr mare, am contribuit cu un procent semnificativ ca toate aceste competiții să aibă loc. Venim noi, mai aducem un prieten care vine cu alți patru, ne aducem susținătorii și, nu în ultimul rând, copiii. Ei bine, acest post este cu adevărat trist pentru că este vorba despre un eveniment pe care-l credeam special și care le-a arătat o față foarte urâtă copiilor participanți la proba family de la această ediție. Practic, la fel cum se întâmplă mai recent la noi în țară, organizatorii au sacrificat copiii, că, de, ei nu pot zice nimic. Ba pot, prin noi. Dar, să vă spun povestea. Menționez că mă refer strict la proba family.

Gașcă faină de copii, entuziasm la superlativ

După o competiție magică la msg Apuseni, gașca de copii a vrut să se înscrie la o altă competiție de alergare, dar, toți de această dată, de la cel mai mic  -5 ani – la cei mai mari din grup – 9. Zis și făcut, am ales Trascău Trail Run. Știam că e atmosferă frumoasă și că e cel mai apropiat ca timp. Ne-am înarmat nu doar fizic cu alergările noastre de grup prin Făget, ci și psihic, căci ultimele restricții din cauza pandemiei ne-au dat de cap – ne testăm sau nu ne testăm copiii? Într-un final, s-a rezolvat în stilul autentic autohton, dar a fost bine.

credit foto: Marius Dediu

Ziua cursei a început cu bună dispoziție în base campul de la Rimetea. Au cam strâmbat ei din nas că trebuie să așteptăm hăp până la ora 14.00 să alerge, dar, și-au găsit de lucru. 

Start tare, aproape de sprint pe primele curbe. Îi vedeam cum trag de ei, deși le-am menționat constant că am venit aici să ne distrăm și să ne simțim bine, în primul rând. Ei bine, când au tras ei cu ochiul și i-au văzut pe adulții care alergau la cros sau semi, vă dați seama că au prins ceva chef de fugă tare și de tras pentru a fi mai în….față, Pentru ce, săracii, nu prea aveau vreo idee despre ce avea să se petreacă. Unul dintre prietenii cu care am venit a presimțit el ceva, spunând că ei, copiii, nu vor avea voie să participe la tombolă, răspuns de la ceva organizator sau voluntar. Măi să fie, dar cum ni se taie așa din drepturi, ca-n pandemie: peste noapte, nu le mai ai și nu poți zice nimic. Am zis să nu băgăm asta în seamă, s-a dovedit la final că au putut și ei participa. 

În fine, au terminat toți entuziasmați de ritmul lor, de faptul că, oau, au fost aplaudați la linia de sosire și, de ce nu, de rezultatul obținut. Amelia chiar mi-a mărturisit că așa s-a simțit de bine la final, când a trecut linia de sosire, căci toată lumea o aplauda. Frumos. Să vezi un copil că se bucură de acest gest mărunt, să-i vezi cât sunt de încântați să sunt apreciați pentru ce au făcut, pentru munca lor…sunt lucruri magice, de nedescris. Final cu: un loc 1 la categoria de vârstă, 2 locuri doi la categoria de vârstă și un loc 3 la categoria de vârstă. Am primit inclusiv mesaje pe telefon cu aceste clasări, am fost plăcut surprins. 

Festivitatea de premiere le-a dat o palmă

S-a trecut la premieri, știți ce presupune asta: premii pe categorii la probele de concurs. S-a trecut cros, semi și….gata. Organizatorul a anunțat poza de grup cu voluntarii, uitând din nou că a mai existat o probă în concurs, cea a copiilor. A fost corectat și a menționat că vor fi aduși și copiii în față pentru fotografia finală. Cum?

Atunci, am rămas paf mai toți părinții din zonă. Cum adică pe ăștia micii nu-i premiezi? Adică, ok, nu zic să le dai geluri, brânzeturi sau eșarfe, dar, măi, oameni buni, o diplomă printată pe un carton cu numele și locul obținut? Îl chemai în față, îi dădeai diploma aia nenorocită, își auzea numele și era și el aplaudat pentru ce reușise. Cum nu te-ai putut gândi la așa ceva? 

I-am spus asta unui amic voluntar. Apoi, am văzut că o mămică participantă i-a atras atenția chiar organizatorului. Am făcut-o și noi la ieșirea din perimetru, când am profitat că alți părinți și-au exprimat nemulțumirea. Bine, știam că totul este în van, că nu puteam suplini dezagămirea din ochii copiilor, dar, măcar făceam ceva cu speranța că, poate, altă dată, lucrurile vor fi altfel.

Trascău Trail Run - proba family, o bătaie de joc la adresa copiilor. 9

Explicații ca din partea autorităților

Organizatorul a încercat să o dreagă, nu au fonduri, că aia și aia. Când tu nu ești în stare să urci pe podium un copil și să-i dai o diplomă pentru ce a făcut, motivând că n-ai avut fonduri, uite, eu spun că nu meriți proba family la competiția ta. Premiul 1 la semi a fost 1700 și te-ai afișat cu un Porsche la linia de start/ finish full electric. N-ai avut fonduri să printezi pe un carton amărât 10 diplome? Ți le făceam eu, dacă știam că tu nu poți. Toți părinții cu care am discutat și erau dezamăgiți nu au cerut premii, au cerut doar…respect și atenție pentru copii, ei s-ar fi bucurat de asta. Să mai zic ceva de faptul că fiecare copilaș își plătise oricum contribuția, la fel ca orice alt alergător din această competiție?

Trascău Trail Run i-a tratat pe copii ca pe niște resturi, ca pe ceva ce trebuie să fie acolo, dar, care nu ar merita aceeași atenție. Despre asta este vorba, la urma urmei: îi aducem să-i educăm, să le arătăm partea frumoasă a oamenilor și competițiilor, îi aducem să vadă exemple, să se inspire, să cuteze să aspire la mai mult. Le-am prezentat-o pe Viorica Henry, le-am povestit despre ea. Ne-am reîntâlnit cu Vlad Pop, copiii îl știau deja din alte contexte. Posibile modele pentru ei. Ei bine, tu, ca organizator, ți-ai bătut joc de toate aceste lucruri, transformând copiii în niște mase de manevră. 

Asta facem noi în România, sacrificăm copii. O facem în educație, o facem când vine vorba despre investiții, o facem, iată, când vine vorba despre competiții de alergare, locuri magice care i-ar putea inspira. Ratăm acte faine tocmai că nu ne pasă, suntem indiferenți și tratăm copiii nu ca pe un egal al nostru, ci ca pe ceva auxiliar, ce trebuie doar să fie. 

Trascău Trail Run, mulțumim pentru anul acesta, a fost și prima și ultimă ediție la care am venit ca participanți.  

Written by Rares Iordache
(re)mixez idei ca #digitalguruhaha, B2B Solution Specialist, PhD Philosophy, Publisher, #ecommerce specialist #blogger, #alergator, #ciclist #passionaterunner #passionatecyclist Profile

3 Replies to “Trascău Trail Run – proba family, o bătaie de joc la adresa copiilor.”

  1. Buna seara
    Inițial nu am dorit să citesc cele scrise de dumneavoastră pe blog deoarece dialogurile avute înainte și titlul mi-au spus cel fel de caracter sunteți. In cele din urmă am decis sa fac asta chiar dacă știam sau mai bine zis intuiam ce anume conține acel text. Până acum credeam că vorbiți in necunoștință de cuza și am lăsat-o așa, însă va transmit direct că sunteți un mincinos și ca ceea ce ați scris acolo sunt pure fantezie și frustrări. Țin să vă luminez că nu ați vorbit cu nici un organizator care sa afirme că nu am avut bani pentru copii. Singura interacțiune pe care noi doi am avut-o a fost de doar câteva secunde in care dumneavoastră ne-ați transmis în mod ironic
    nemulțumirea avuta. Bugetul nostru a fost unul generos și bine distribuit după cum am crezut noi mai bine. Minciuna dumneavoastră are picioare scurte și lumea va afla ce fel de om sunteți. Alții și-au dat deja seama și subtil au încercat sa va transmită acest lucru.

  2. v-am aprobat comentariul, deși văd că jigniți. Informația o am din rândul echipei dvs. Dacă este eronată, verificați acolo, nu la mine. Până la urmă, nici măcar nu era vorba despre asta, verificați textul din nou. Lumea știe cine și ce sunt, însă modul în care dvs reacționați la un articol cu care nu rezonați este…discutabil. Eu închei aici.

  3. Exact, este vorba despre Andrei, prieten cu dumneavostra, voluntar si nu organizator care nu a afirmat nimic legat de buget sau alte neadevaruri spuse de dumneavoastra (daca doriti putem avea o intalnire toti 3 si poate apoi lucrurile vor fi mult mai clare). Una peste alta ati primit si reactia comunitatii de unde trageti ce concluzie doriti. Daca tot ati implicat si numele Vioricai si a lui Vlad va rog sa ii intrebati pe ei despre cine suntem, ce si cum facem in cele 4 editiii de cand existam. Sau daca timpul nu va permite, vedeti postarea lor despre eveniment. Va doresc multa sanatate si recuperare rapida.
    In numele oamnenilor cu care am cladit si organizat acest eveniment, imi cer scuze pentru neplacerea si supararea provocata copiilor. Anul viitor vom avea grija ca acest lucru sa nu se mai intample.
    Va multumesc ca mi-ati aprobat comentariul, nu aveam nici un dubiu ca nu o veti face si imi cer scuze daca v-am jignit. Departe de mine acest lucru.
    Cu stima
    Sorin Barbos

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.